Minunatele aventuri ale unui Copil în Regatul Cireșului de Mai

Cireșul de Mai a fost visul copilăriei mele. La fiecare început al verii. Cred că a fost și visul tău.

Dealul Vinerilor. Drumul către Dealul Băbinețului și către Arneg. Foto. Marius Rușeți

Pomul înroșit și încărcat de rod a fost Sfântul Graal pe care-l găseam mereu în vise și-n

Dealurile Prilipețiului. Foto. Marius Roșeți.

imaginația fabuloasă de copil pofticios. Iar căutarea asta neîmplinita nu era doar alergătura mea pe dealurile Prilipețiului,  ci a tuturor camarazilor din copilărie. Cioporul (cârdul) de copii care răscolea Dealurile Băbinețului, ale Arnegului fabulos și misterios, ale Rușnicului și culmea Vinerilor, ce are în vârf un templu neolitic ascuns.

 

Căutarea Cireșului de Mai în fiecare zi de 1 Iunie era de fapt Dorul transmis nouă de părinți și moșii noștri, prin

Dealul Vinerilor. Drumul către Dealul Băbinețului. Foto. Marius Roșeți

transfuzia de sânge și de gene, de la naștere.

Era Pofta lor, devenită și a noastră, după vremurile de altă dată. A părinților lor, a bunicilor și străbunicilor noștri,  când fiecare gospodărie avea livada ei și un Cireș de Mai. Pe care, odată cu toți „pomii imperialiști” ai chiaburilor bănățeni, tâmpiții de comuniști îi trântiseră la pământ, ca să pună în locul lor stârpituri sovietice.

Cireșul de Mai – dragul de el –  ne era nouă, copiilor de țărani, adevăratul Pom de Crăciun. Pe care Dumnezeu ni-l încărca cu daruri, de i se rupeau crengile.

Cireșele aromate și zemoase de Iunie.

Pe El!  Pe Doritul și Negăsitul, îl găseam în fiecare an, pe rând,  câte unul din gașcă. Când mi-a venit și mie rândul să-l găsesc, în tărâmul fermecat din suflet, țin minte că m-am dus, la întrunirea noastră de seară, cu burta umflată de apă. Și doar în maieu. Ca să se vadă. Că eram ghiftuit de cireșe de mai. Pe care le mâncasem doar eu. Alesul Norocului de Copil. Din acel an, când îmi venea rândul să izbutesc o asemenea ispravă.

Iar apoi, seara, la adunarea noastră de Eroi Cireșari,  începea relatarea fascinantei aventuri și a Minunatei Descoperiri hărăzite doar mie în acel minunat an.

Să relatezi o aventură din suflet și de pe tărâmurile imaginației este o… mare vrăjitorie de copil. Care preschimbă visul în faptă.

Cireșe de Mai.

Și te preschimbă. Pe tine! Copilul care se teme să urce-n Prea Înaltul și Încărcatul, în cel mai aprig Cireșar.

Cu toții ne știam neîmplinirea și nevinovatele minciuni.

Dar tăceam! Și ascultam fascinați. Povestea conta. Și Imaginația fiecăruia. Pe care-o călăream precum Murgul din poveste, hrănit numai cu jăratec.

Livadă de pe Dealul Vinerilor. Foto Marius Roșeți.

Aceea era de fapt întrecerea. Pe coama și-n șaua Murgilor fiecăruia. În zborul nostru către linia infinită a orizontului. Care ne-a tot ispitit în copilăria noastră să căutăm, să descoperim. Să ne descoperim.

Fiindcă găsirea Cireșului de Mai reprezenta înnobilarea noastră, pe rând și la împlinirea vârstei, în rang de Cavaleri bravi ai Povestitului din jurul tainicei Mese Rotunde a Regatului Cireșelor.

Mai importantă și mai fascinantă decât pofta de cireșe zemoase era Povestea descoperirii noastre.

Imagine aeriană a satului Prilipeți din Valea Almășului. Jud. Caraș Severin. În mijlocul imaginii este Orfelinatul fondat de Miron Novăcescu în 1927.

Acolo era de fapt întrecerea copilăriei noastre.

În Înălțarea pe coama și-n șaua Cuvântului. Și-a Imaginației.

Și, mai ales, în păstrarea secretului. A locului Tainei unde ne inițiam singuri în măiestria de a prinde suflete în mrejele imaginației.

Cireșul de Mai era  Sfântul Graal din care sorbeai Lumina care-ți deschidea căile vieții.

La întrunirea de seară, din prima zi de iunie, din fața Casei Parohiale din satul Prilipeți, erai cel mai important copil de pe acest pământ. Dacă doar tu găsiseși fructul dorit din Edenul pierdut al părinților tăi.

Doamne, cât ne invidiam și cât ne respectam pentru reușita noastră din minte.

Și cât de mult adoram rugăciunile camarazilor mei:

– “Hai, mă, Ioane, zi-ne și nouă unde-i Cireșul tău de mai?!”

E aici, dragii mei camarazi. Și-i plin de rod.

În sfârșit l-am găsit.

Și e așa cum l-am visat.

În fiecare noapte de mai, de dinaintea Zilei noastre. A Copiilor.

Când ai citit ultima oară o Carte fermecată care să aibă ferestre și uși prin care Copilul din sufletul tău poate păși în alte tărâmuri?

Acestea DOUĂ au peste 300 de imagini care, atunci când îți pironești ochii pe ele, se preschimbă-n uși tainice către cele mai ascunse secrete din istoria noastră.

Poveștile Minunate ale României. Vol. 2, cu un Cuvânt de apreciere al Președintelui Academiei Române, acad. Ioan Aurel Pop

În aceste două cărți vei descoperi 16 Povești minunate pentru Copilul din sufletul tău 🙂
Iată 12 motive ca să le citești și să le dăruiești altui Copil frumos din viața ta.

Poveștile Minunate ale României. Vol. 1

În cele două volume ale cărții vei descoperi povești adevărate și fascinante, însoțite de sute de fotografii de epocă nemaivăzute. Cele două cărți au fiecare și o ediție în limba engleză. Sunt tipărite la cea mai înaltă calitate grafică și tipografică.

Vezi părerea actorului Dan Puric despre cartea Poveștile Minunate ale României 

Cărțile se pot comanda fie prin:

  1. Telefon: 0722 365 317
  2. Mail: inovacescu(at)yahoo.coAm; ion(at)novacescu.ro
  3. Pe SICAP – Furnizor: Fundația Armonia
  4. Pagina de Facebook: Poveștile Minunate ale României 
  5. Profilul de Facebook: Ion Novăcescu.

De asemenea, vă recomand și celelalte cărți ale mele: Ion I.C. Brătianu.Concepție și management politic, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2011, 410 p. si:Linsajul mediatic în politica românească. 1919. Adevarul versus Bratianu, Editura Adevarul, Bucuresti, 2013, 425 p.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here