Una dintre cele mai grele și mai importante lupte ale vieții mele de până acum a fost pentru limba română. Limba noastră maternă!
Pentru conștientizarea măreției, unicității și superiorității sale printre limbile Pământului, mă lupt, de ani de zile, cu perfida, abila și copleșitoarea propagandă defăimătoare și demoralizatoare a celor care îngenunchează conștiințele pentru a le prelua resursele.
Această luptă încă o port în mintea fetelor mele, posesoare ale diplomelor “Cambridge” și “D.S.D” (Deutsche Sprach Diplom), care atestă că vorbesc și scriu foarte bine în engleză și germană.
De ani de zile le asediez mintea ocupată de limba atotstăpânitoare a lumilor virtuale, netului și anturajului pentru a le scăpa limba sufletului lor de la abandon, îngenunchere și disprețuire.
Și pentru a le ajuta să fie spirite libere, slobozite din chingile obiceiurilor inoculate neuro-lingvistic în atitudinea și acțiunea lor cotidiană.
Fiindcă nu poți fi un om liber dacă sufletul tău nu mai gândește și nu mai decide în limba în care ai pronunțat cuvântul MAMA și TATA.
În zilele astea nebune, în care tinerii sunt programați neuro-lingvistic să se creadă superiori atunci când scuipă cu dispreț pe originea lor și când comunică între ei în „rom-gleză”, bătălia pentru libertatea și tihna sufletelor copiilor noștri este singura pe care merită să o câștigi.
Poți câștiga această bătălie doar dacă mintea lor conștientizează că limba lor maternă este superioară și cel puțin la același nivel cu limbile universale adoptate de mintea lor excepțională.
Dacă-i vei convinge că limba sufletului lor nu este inferioară doar pentru că nu este universală, atunci se vor simți și ei spirite superioare, cel puțin de același statut cu englezii, americanii, nemții, francezii, italienii, suedezii, chinezii, rușii, ori japonezii.
Vor fi verticali în viața lor și bine înfipți, pe ambele picioare, în pământul Patriei lor, România. Vor adopta, astfel, postura și atitudinea legionarilor romani, strămoșii noștri.
Cum am purtat această bătălie?
Tinerii noștri – excepționalii mileniali – sunt o generație a pragmatismului și a instant-ului. Plăcerea și interesele și le vor satisfăcute repede, indiferent de mijloace. Au fost induși să considere emoția drept o slăbiciune. Nu prea au temeri, îndoieli, limite, scrupule și, mai ales, timp. Nici să asculte și nici să se asculte pe ei înșiși. Se plictisesc repede și-i captivează noutatea, provocările și jocurile.
Toate acestea îți sugerează că mai bine te lași păgubaș decât să încerci să-i convingi că limba română este superioară limbii în care socializează, cumpără, vizionează, programează sau se simt cool.
Însă, toate aceste piedici ce par de netrecut sunt și tuneluri tainice prin intermediul cărora noi, părinții, prietenii lor adevărați, putem pătrunde în mintea lor.
Acolo, în bătălie, nu-ți folosesc argumentele emoționale. Nici măcar cel suprem, că româna e limba bunicilor atât de dragi.
În mintea lor trebuie să acționezi pragmatic, captivant și provocator. Și, mai ales, trebuie să-i inviți la joacă. Pentru a-i bloca și deștepta, ca să vadă realitatea.
Primul argument pragmatic pe care l-am folosit: Limba engleză a ajuns o limbă universală datorită corăbiilor engleze care au cucerit pământurile lumii, impunându-se ca limbă oficială. La fel a procedat spaniola. Dar și franceza.
Al doilea argument: Emil Cioran, zeitatea disperării față de „Românica” și a disprețului românului față de români își mărturisea decăderea suferită odată cu renunțarea la limba sufletului său. „Ca să treci de la limba română la limba franceză e ca și cum ai trece de la o rugăciune la un contract”, a mărturisit el.
Al treilea argument: Româna e singura limbă latină din oceanul slav. Supraviețuirea limbii noastre romanice în această parte a Europei este mai întâi o dovadă a supremei sale
tării și vitalități și abia mai apoi este un miracol și un mister
Invaziile pustiitoare, timp de sute de ani ale popoarelor migratoare, vorbitoare de limbi slavice (din estul Euro-Asiei) sau uralice (din nordul Euro-Asiei) au stârpit limba latină peste tot unde au trecut. Mai puțin în Carpați și la gurile Dunării.
Al patrulea argument: Ceea ce poți exprima în limba română, nu poți exprima în alte limbi, nici măcar în cele latine, unde ai nevoie de două cuvinte pentru a rosti ceea ce în română spui într-un cuvânt.
Fiindcă dintre toate limbile latine, doar româna are articolul hotărât la sfârșitul substantivului. Astfel, limba română are o precizie (pragmatism) în exprimare și o melodicitate unică, superioare altor limbi.
Al cincilea argument pragmatic: Limba română o scrii precum o vorbești! Însă superioritatea sa, în acest caz, o conferă sutele de particularități de pronunție pe care noi, românii, le folosim și înțelegem natural, din naștere. Fiindcă este limba sufletului nostru latin, trăitor printre slavi.
Al șaselea argument pragmatic: Limba română are exprimarea asemănătoare imaginii atât de folosite în comunicarea tinerilor de astăzi. La fel ca imaginea, româna are sens complex într-o exprimare scurtă, concisă.
Dovadă în acest sens este regionalismul ardelenesc „NO!?.”, care are multiple înțelesuri, în funcție de contextul folosit, dar și zicătorile noastre.
Al șaptelea argument pragmatic: Limba română a intrat în patrimoniul UNESCO prin două cuvinte unice pe acest pământ. E vorba de dor și doină. Aceste două cuvinte nu pot fi traduse în celelalte limbi.
Eu introduc în acest patriomniu al unicității și tihna, care este, în opinia mea, Regina vorbelor limbii române. Fiindcă tihna e mai mult decât „peace”, ”tranquility” și „serenity” la un loc. În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, cuvântul tihnă are 19 înțelesuri care, TOATE, se reunesc, atunci când sufletul românului are tihnă. Și, mai ales, pentru că din tihnă izvorăște și dorul și doina. Adică ființarea și creația. Când ai tihnă poți fi și poți face!
Ei bine! Asaltul final îl dai în mintea copilului tău pentru biruința limbii române provocându-l la joacă.
Ești obligat să faci asta pentru a-i bloca reflexele instalate prin propagandă și programarea neuro-lingvistică făcută de strategii războiului psihologic. Care este purtat zilnic contra noastră pentru preluarea și exploatarea resurselor noastre. Mai ales a capitalului uman. Adică a tinerilor și a minții lor excepțional de creatoare și de „multifuncționale”.
Așadar, provoacă-l pe copilul tău să traducă în limba engleză, franceză, italiană, spaniolă ori germană cuvintele: dor, doină și tihnă.
Trinitatea tainică și intraductibilă a limbii române.
O să ți se bucure inima când îi vei vedea căutarea febrilă-n minte și pe „google translate”. Apoi, uimirea și șocul după ce constată inexistența cuvintelor similare în limbile considerate de el superioare
După care, în cele din urmă, chipul său se va lumina de încântare, care-l va face să mărturisească: „Nu pot traduce fiindcă nu există un cuvânt similar”.
Odată ce ai săvârșit această inițiere, vei ști că româna va fi limba în care sufletul copilului tău va lua deciziile în viața lui, indiferent unde-l va împinge nevoia, dorința și soarta.
Ș-am încălecat pe-o șa și v-am spus o întâmplare adevărată, uite așa.
Dacă îți plac poveștile adevărate și secrete din istoria noastră îți recomand o carte fascinantă. Se numește:Poveștile Minunate ale României
Citește-o și te vei bucura și vei bucura! În cele două volume ale cărții vei descoperi oameni și întâmplări de necrezut, însoțite de sute de fotografii de epocă nemaivăzute. Cele două cărți au fiecare și o ediție în limba
engleză. Sunt tipărite la cea mai înaltă calitate grafică și tipografică.
Cărțile se pot comanda fie prin:
Telefon: 0722 365 317
Mail: inovacescu(at)yahoo.com; ion(at)novacescu.ro
Pe SICAP – Furnizor: Fundația Armonia
Pagina de Facebook: Poveștile Minunate ale României
Profilul de Facebook: Ion Novăcescu.
De asemenea, vă recomand și celelalte cărți ale mele: Ion I.C. Brătianu.Concepție și management politic, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2011, 410 p. si: Linșajul mediatic în politica românească. 1919. Adevarul versus Brătianu, Editura Adevărul, București, 2013, 425 p.
Vezi părerea actorului Dan Puric despre cartea Poveștile Minunate ale României: