2.Pur si simplu spanioli au fost mai buni pentru ca au fost mult, mult mai relaxati decat olandezi. Echipa Spaniei a fost in finala de duminica seara o echipa fericita, de la primul fluier al arbitrului. Bucuroasa ca poate juca si castiga aceasta finala, in timp ce olandezii au fost mult prea stresati si incrancenati. Dovada o constituie multimea de cartonase galbene primite. Echipa Spaniei e o echipa frumoasa si puternica, prin calmul si bucuria de a juca a unor jucatori geniali ca Xavi, Iniesta, Pedro, ori Puyol, ori… toti, sa nu-i jignesc pe vreunul. Olanda a fost o echipa tematoare, de aceea a fost atat de violenta. Au inceput si au sfarsit jocul cu teama de blestemul care le sta deasupra capului de aproape 30 de ani: ca sunt sortiti sa piarda finalele campionatului mondial.
3. Nu in ultimul rand, ci poate in primul, Spania a castigat pentru ca a avut credinta in misiunea ei, in destinul acestei generatii exceptionale. Reamintiti-va scenele meciurilor cu gigantii germani si olandezi. Cat de mici, fizic vorbind, sunt Xavi, Iniesta, Pedro ori omul arc sau omul cauciuc ( nici nu mai stiu cum sa-l definesc pe…) Carles Puyol. Ce caracter, ce luptator e micutul asta, care, pur si simplu plutea deasupra titanicilor germanici (nemti si olandezi) lovind cu capul, el, micutul, cam toate cornerele sau respingand mingile in aparare. Trantit, zdrobit, nu comenta, nu gemea, sus si fuga!; in atac si-n aparare. Asta e CREDINTA , Asta e MESIANISM , pentru Dumnezeu! E credinta in ceasul tau; pentru asta te-ai nascut pe lumea asta. Iar daca ai un asemenea spirit, fie ceilalti ca munti, ca-i farami, le treci mingea printre picioare, aluneci – ca Iniesta printre ei, ca Ulise printre Scyla si Caribda si obtii lovitura libera si eliminarea fundasului care te incomoda si agresa si apoi, liber, le dai gol. Pentru tine, pentru inima ta dar si pentru ai tai, care ti-au dat picaturi din inima, din sangele si din energia lor. Si, poate, un pic si pentru noi, privitorii bucurosi de acest spectacol. Doamne ce echipa frumoasa si plina de boieri e echipa Spaniei. Niciun fault n-a fost din ratiune, premeditat, cu scop tactic, ca sa anihileze fizic adversarul mai bun. Au luat doua galbene pentru ca inima lor a reactionat omeneste, boiereste la violenta olandeza. Cate n-as mai avea a spune. Inchei, spunand esenta: Viva Spania! Ole!… Si pentru ca am fost certat, pe buna dreptate de Iacob, ca n-am scris nimic de portarul Spaniei – de Sfantul Iger – o sa spun ca lui i se datoreaza castigarea finalei. Ce echipa nationala nu si-ar dori un asemenea portar.
