„Plenul Curții Constituționale a României (CCR), întrunit marți, a hotărât, cu UNANIMITATE DE VOTURI, în prezența tuturor membrilor săi, sesizarea Secretarului General al Consiliului Europei, a Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) și a Președintelui Conferinței Curților Constituționale Europene în legătură cu atacurile virulente declanșate împotriva Curții Constituționale”. CCR transmite că este vorba despre acțiuni „de natură să pună în pericol democrația, statul de drept și funcționarea justiției constituționale”.
CONCLUZII:
1.Demersul de mai sus este efectul prostiei crase în așa-zisa politică de opozițe. În fapt, un jalnic rol de marionetă politică.
2.Acesta e rezultatul politic dezastruos atunci când îți transformi partidul istoric în unealtă servilă a unui individ iresponsabil sau care are dificultăți în a înțelege de ce a fost ales în acea funcție și care este rostul și misiunea lui de conducător.
3. Doar asemenea rezultate catastrofale poți obține, ca partid de opoziție, atunci când ți-ai pierdut autonomia decizională, iar acțiunile și comunicările tale publice sunt hotărâte într-un alt centru de putere, pentru satisfacerea altor interese decât ale partidului sau cele naționale.
E atât de evidentă și de îngrijorătoare „mahmureala politică” liberală.
Să declari public, ca șef al opoziției parlamentare, că o decizie a Curții Constituționale este o lovitură de stat, trebuie să fii mahmur politic, dar rău de tot.
Și doar un biet difuzor.Care transmite deciziiile altora și, din când în când, câte un ritm de mandolină.