La întrunirea de la Primăria Oraviţa, au mai spus austriecii, dacă autorităţile locale doresc ca să aibă parte în continuare de un pod trainic, capabil să reziste încă o sută de ani fără reparaţii şi să reziste tuturor vremurilor, firma respectivă le stă la dispoziţie cu o ofertă. Vreau să vă spun că respectivele autorităţi locale habar n-aveau despre povestea podului respectiv, nu ştiau nimic de garanţia de 100 de ani, etc. Pur şi simplu nu ştiau nimic pentru că nu ia interesat povestea primului tronson de cale ferată din România, în timp ce austriecii cred că au monitorizat în ultimii ani starea podului, îngrijoraţi şi mândri în acelaşi timp de trăinicia lucrului bine făcut. Podul arezistat o sută de ani şi odată cu el s-a întărit şi mitul spiritului german. De Sfântă Maria Mare, acasă, la mama, în Banat, de Rugă, am povestit mult cu prietenii mei despre acest eveniment care ne-a tulburat şi, în acelaşi timp ne-a întărit credinţa că modelul pe care trebuie să-l urmăm este cel german. Sunt atâtea învăţăminte de tras de pe urma acestui eveniment şi atâtea lucruri de făcut de azi înainte, urmând acest model german. În final mai vreau să spun că: “Banatul e fruncea!” in primul rand din cauza faptului ca mentalitatea romanilor bănăţeni a fost influenţată de spiritul german de organizare si actiune. Din păcate, fabnariotismul, balcanismul a reuşit să pervertească spiritul bănăţean şi mă bucur că evenimente de suflet, ca acesta, vor fi anticorpul necesar contra acestor viruşi. Precizez ca, la 20 august 1854 s-a inaugurat linia Oraviţa – Baziaş, în lungime de 62,5 km, numai pentru transportul cărbunelui din bazinul carbonifer Anina, aceasta fiind prima cale ferată construită pe teritoriul de astăzi al României. A fost supranumită „Linia cărbunarilor“. La 1 noiembrie 1856 linia a fost deschisă şi pentru transportul călătorilor. Podul respectiv cred ca a fost construit ulterior.
