Apartamentul l-am cumparat pe credit intreit, intre 1995-2000, dupa marea devalorizare a leului din 1997. Ca sa pot achita acel credit a trebuit sa-mi iau trei slujbe, pe care le-am onorat fara reprosuri. Un an intreg, eu si sotia mea am mancat doar ce ne-a trimis mama prin pachet din Banat, ca sa putem plati ratele si dobanzile la banca. Un coleg din presa, care a primit un credit mai avantajos ca mine, de la aceeasi banca, a pierdut apartamentul, fiind executat silit. Masina pe care o conduc a fost luata in leasing, incepand cu 2008, pe firma. Eu si familia mea mergem rar in restaurante si doar de doua ori pe an in vacante. Preferam in Romania, ca e mai ieftin si vrem ca banii cheltuiti sa ramana in tara. Pentru sediul fundatiei, inchiriat de la Primarie, platesc cca. sase milioane lei vechi pe luna ( chirie +taxa cladire, cine nu crede, poate intreba la Primarie + vezi foto). Ieri am platit o restanta de 25 de milioane. In anii 80 am fost un adolescent care a facut o greseala copilareasca, din cauza careia am avut probleme cu autoritatile iar tata s-a imbolnavit de suparare. Am gresit si am platit destul. Inca mai platesc dar n-a facut rau nimanui, nici la securitate, nici la alta institutie a statului comunist. Nimeni n-a avut de suferit vreun prejudiciu sau vreo atingere de pe urma mea. De cand sunt constient pe lumea asta am cautat sa fac bine si sa ajut oamenii, pentru ca asa am fost crescut si asa mi-e sufletul. Bunicul meu a fondat primul orfelinat din Banat si a salvat sute de copii orfani in timpul foametei din anii 1946-1947. A venit, cu tata, aici la Cluj ca sa cumpere grau pentru hrana lor, cu caruta din Banat, si ei mi-au transmis dorinta de a veni si eu in acest oras frumos. Bunicul si-a cheltuit toata averea pentru acei orfani si a meritat pe deplin sa-si lase copii lui flamanzi pentru o masa data celor mai saraci, intrucat, cu acea avere, nu putea cumpara respectul si recunostinta pe care le primea oriunde mergea si ma lua cu el. Am fost crescut in cultul crestin si al muncii, al onoarei, iubirii si respectului pentru ceilalti. Am fost zidit din cultul dragostei de patrie si de istorie nationala si asa imi cresc si eu fetele. Sa fie ca strabunicul lor, ca tata, ca mine si ca mama lor. De la varsta de 15 ani a trebuit sa muncesc la camp si la CAP-ul din sat, ca sa-mi intretin familia dupa ce tatal meu a ajuns imobilizat la pat (infarct si paralizie). Constiinta mea e linistita. Eu dorm bine noaptea. Greseala mea a fost, in acesti ani, ca am fost bun si prost, in acelasi timp, respectand principiul de a nu ataca un ziarist. I-am ajutat pe toti care au avut nevoie si am crezut ca e suficient sa fiu eu cinstit si drept si lumea isi va da seama, fara sa explic nimic. Mare greseala! Cu gunoaile cu chip uman care te murdaresc trebuie sa te porti la fel ca si cu sobolanii: trebuie sa-i deratizezi altfel iti imbolnavesc familia si societatea cu rautatea lor. In plus, trebuia de mult sa scriu aceasta marturisire pentru ca lumea sa stie adevarul. Cele mai importante realizari ale vietii mele sunt familia mea, cartile pe care le-am scris, casele pe care le-am reparat si ridicat si pomii pe care i-am sadit. Evident, la sfarsit, dar nu la urma, e binele pe care l-am facut multor oameni. Tuturor celor care ati fost solidari cu mine in aceste doua zile spurcate va multumesc si vreau sa va spun ca mama isi va reveni. A fost un anevrism usor. Isi simte mainile si picioarele si se poate ridica din pat. Va multumesc!
P.S. La fel ca voi si eu, rar, incalc regulile de circulatie sau parchez aiurea. Mai ales cand am o urgenta in oras si nu gasesc loc de parcare. Precizez ca nu fac aceste fapte din aroganta sau dispret pentru lege, ci, fie din cauza aglomeratiei, fie a conjuncturii. Nu sunt insa niciodata mandru sau bucuros ca am fentat legea sau ca am deranjat pe cineva.