Istoria Centenarului (1919-2019) a înregistrat o provocare îngrozitoare la 10 ani după Marea Unire de la Alba Iulia, când românii ortodocși au fost nevoiți să țină Paștele de două ori într-un an. Acest fapt a generat o mare traumă națională, care s-a soldat cu răscoale și revolte violente în lumea satului românesc. Au fost tensiuni politice violente în Parlament, alimentate de campanii de presă virulente și de petiții semnate de sute de mii de orășeni. Toate generate de acuzații înfiorătoare, referitoare la o conspirație ocultă masonică și… catolică pentru compromiterea ortodoxiei românești, dărmarea Bisericii naționale a românilor și distrugerea tradițiilor străvechi
La acel moment toate datele existenței unui complot ocult erau întrunite. În fruntea guvernului României Mari se afla greco-catolicul Iuliu Maniu, cel care insistase și obținuse în acel an semnarea Concordatului cu Vaticanul; tratatul în baza căruia Sfântul Scaun de la Roma își deschidea o ambasadă la București și stabilea relații oficiale cu țara noastră. Catolicii primeau avantaje de la statul român și Biserica greco-catolică – alipită Romei – se întărea, având exponenți de seamă în fruntea guvernului și în Parlament.
Presa de extremă dreapta vehicula insistent și agresiv informații despre pretinsa penetrare a Masoneriei în rândul clerului ortodox. Se mergea până într-acolo încât zvonurile și acuzele îl vizau chiar și pe patriarhul Miron Cristea, cum că ar fi mason de rang înalt. Ori, același patriarh avea să ia în 1929 o decizie șocantă, care era să declanșeze un război religios și civil în România. Astfel, dezvăluirile făcute de virulentele campanii de presă și polemici parlamentare au relevat
faptul că un misterios consilier al Patriarhului ortodox român l-a convins pe acesta să decidă separarea Bisericii Ortodoxe Române de restul bisericilor ortodoxe ale Europei de Est în stabilirea datei Paștelui, în anul 1929. Ba, mai mult decât atât, s-a trecut la o reformă a Calendarului ortodox, în baza căruia data Paștelui s-a calculat pe baza unei misterioase „formule românești”. Evident că a rezultat o dată diferită a Nopții de Înviere față de cea care urma să fie celebrată la Ierusalim, în Biserica Sf. Mormânt și în toate bisericile ortodoxe ale Europei de Est. Practic, în acel an – a decis Sf. Sinod al BOR – românii ortodocși urmau să țină Paștele cu aproape două luni mai devreme decât restul ortodocșilor europeni. La toate acestea s-a adăugat și faptul că stihiile vremii s-au dezlănțuit în ziua în care „formula românească” a stabilit a fi Paștele. Peste cazanul în clocot al indignării și frământării naționale turnau benzină tot felul de „prevestitori” înfocați ai sfârșitului lumii și o armată de preoți și călugări răzvrătiți contra „diavolilor în sutane aurite”, „papistașilor trădători” (greco-catolicii din guvern și Parlament) și contra „masonilor diabolici”. Evident, în această „horă
diavolească” a intrat și presa vremii. Marii titani ai jurnalisticii interbelice, în frunte cu Nae Ionescu – cu al său influent ziar „Cuvântul”, precum și Nichifor Crainic, de la ziarul „Curentul” țineau filipice distrugătoare contra Sf. Sinod.
Presa vremii a consemnat episoade halucinante în care obști sătești întregi de români – ca să fie sigure că nu păcătuiesc prin neparticiparea la adevărata Înviere – au ținut Paștele și în martie și în mai 1929. Acest fapt a avut apoi un impact devastator asupra moralului colectiv, prin sporirea sentimentului de vină și trădare față de propria credință.
Iar temerile românilor, că au păcătuit cu toții și și-au bătut joc de „sacrificiul lui Hristos – fiul lui Dumnezeu”, aveau să fie întărite de o tragedie înfiorătoare, petrecută în anul următor, chiar în Noaptea de Paști a anului 1930, când 116 români, jumătate dintre ei copii, au ars de vii în timpul slujbei de Înviere în Biserica în care veniseră să se roage din județul Argeș. Biserica micuță, din lemn, care avea cetini de brad pe interior, s-a aprins de la lumânări. Din nefericire, biserica era plină cu oameni, iar ușile se deschideau spre interior. Când a început panica din cauza focului, oamenii au început să se împingă spre ieșire, blocând-o. Din cauza monoxidului de carbon și a incendiului violent, oamenii au fost prinși într-o capcană mortală. Deznodământul a fost crunt. La fel și priveliștea care a rămas în urma bisericii arse pe jumătate, cu 116 trupuri rămase în picioare. Acela fost „Paștele Negru” , care i-a îngrozit pe români, făcându-i să creadă că sunt damnați fiindcă l-au mâniat pe Dumnezeu.
Încercați să faceți un exercițiu de imaginație ca să vedeți tabloul național din 1929, în care 85% din populația României Mari erau țărani, obișnuiți de generații, vreme de sute de ani, cu tradiția și obiceiurile lor. Și – bieții de ei – confruntați tocmai cu zvonul că „vlădica” cel mare (patriarhul) e parte a complotului ocult menit să le distrugă credința strămoșească. De aici până la răscoală și pusul mâinii pe furcă și pe coasă nu a mai fost decât un pas. Care a fost făcut rapid. Furia țăranilor s-a îndreptat contra tuturor celor bănuiți a fi parte a acestui complot ocult, dar mai ales contra unor episcopi ortodocși. Guvernul a mobilizat trupe numeroase de jandarmi și armată contra celor răsculați…
Aceasta este o poveste adevărată! Despre fapte reale nespuse nouă la școală și-n cărțile de istorie. Dacă vrei să afli ce s-a întâmplat atunci, eu te îndemn să citești întreaga poveste.
O vei găsi în cartea „Poveștile Minunate ale României”. Este una dintre cele opt Povești Adevărate ale acestei cărți care te va încânta prin conținutul, forma sa și calitatea înaltă a tipăriturii.
„Poveștile Minunate ale României”, Editura Tribuna, Cluj Napoca, decembrie 2018, 174 paginii.
Între timp a apărut și volumul 2, cu un Cuvânt de apreciere al Academicianului Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române.
Cartea are și o ediție în limba engleză. Această lucrare a fost realizată cu sprijinul Municipalității clujene și al Companiei NTT DATA Romania.
Cartea se poate comanda fie prin:
- Mail: inovacescu(at)yahoo.com; ion(at)novacescu.ro
- Telefon: 0722.365317
- Pagina de Facebook: Poveștile Minunate ale României
- Profilul de Facebook: Ion Novăcescu. De asemenea, vă recomand și celelalte cărți ale mele:Ion I.C. Brătianu.Concepție și management politic, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2011, 410 p. si:Linsajul mediatic în politica românească. 1919. Adevarul versus Bratianu, Editura Adevarul, Bucuresti, 2013, 425 p. Vezi părerea actorului Dan Puric despre cele două volume ale cărții Poveștile Minunate ale României. Lectură plăcută!
CUPRINS
- Constantin Necula: Istorii din Istorie
- Cuvânt înainte al autorilor: Povestea și Istoria
- „Adunarea Națională de la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918” – Fotografie panoramică realizată de către Emanuil S. Mârza
- Povestea fastuoasei nunți princiare, încuviințată de misteriosul prieten musulman al Reginei Victoria a Angliei, cununie în urma căreia românii au jucat „Hora Unirii” la Alba Iulia
- Povestea Moșului de la Moara Șelimbărului a cărui chemare vibrantă a făcut batalioanele române să treacă Carpații
- Povestea fabuloasei contrabande și ingeniozități a românilor în timpul blocadei germane a Bucureștilor din 1917-1918
- Povestea adevărată cu Grinch cel Rău care le-a furat românilor Crăciunul
- Povestea Infirmierei devenită Împărăteasa tuturor Românilor
- Povestea evreului care a dăruit românilor un miliard de lei și nouă palate cu 1300 de camere în centrul Vienei
- „Teljes elszakadás!” (Rupere totală!) – Povestea celor două cuvinte ungurești care au hotărât Unirea cea Mare de la Alba Iulia
- Povestea Reginei românce a Statelor Unite ale Americii
- Povestea scurtă a primului orfelinat țărănesc din România, fondat în 1927 cu banii dați de familia Novăcescu.