De la ferestra biroului meu m-am uitat la toti trecatorii care treceau impasibili prin P-ta Unirii si prin fata Consulatului Ungariei si ma intrebam daca au habar de semnificatia cantecului de jale al clopotelor. Nu cred. Putin le pasa. Istoria si simbolurile nationale nu mai sunt de mult obiecte de cult ale romanilor si ale romanismului. Pentru implinirea zilei de 4 iunie, in primul razboi mondial, si-au dat viata sute de mii de romani regateni pe care acum tot mai multi ardeleni ii trateaza cu un dispret suveran. Recunosc, m-a impresionat tanguirea clopotelor unguresti si-i respect pe oamenii astia care-si cultiva cu hotarare durerea si speranta, in timp ce noi, romanii, ne stingem, moral dar si material, ca natiune. Trist si jalnic va fi destinul neamului meu si nu mai cred nici in invocarea rugaciunii: “Doamne, ocroteste-i pe romani”. Acum, in 2010, prin contributia temeinica a conducatorilor nostri am ajuns cea mai fragila tara si natiune a Europei si fi-va suficient un vanticel sa ne darame.Neamul romanesc a avut norocul ca in toate momentele sale cruciale, cam toate grele, sa aiba parte de conducatori providentiali care prin taria,curajul si priceperea lor politica au stiut sa scoata tara din mlastina in care se afundase. Acum, insa, vai noua…
