Doamnelor si domnilor! Onorata comisie!
De 40 de ani îl aştept pe Moş Nicolae să-mi aducă un dar de preţ. Astăzi, Moşul, nu numai că mi-a adus cel mai important cadou al vieţii mele profesionale dar a făcut ceva în plus, la fel de important : v-a adus aici pe voi, oamenii dragi sufletului meu, ca să-mi fiţi alături la această mare bucurie şi împlinire spirituală. Zic şi sufletească pentru că, prin redactarea acestei teze eu am reuşit nu numai să finalizez un demers ştiinţific, ci am parcurs şi o cale a iluminării şi iniţierii în taina patriotismului, a românismului şi a liberalismului. Programul de redactare al calculatorului mi-a spus că teza mea de doctorat despre concepţia şi managementul politic al celui mai mare om de stat al României din ultimii 100 de ani are mai mult de 1 milion de caractere. În fapt au fost un milion de paşi pe care i-am străbătut alături de un spirit românesc, cum nu a fost altul: Ion I.C. Brătianu. Au fost un milion de paşi pe care i-am început tare greu, ispitit de lene şi de risipire în preocupările şi tentaţiile banalului cotidian. A fost un drum pe care n-aveam cum să-l duc la bun sfârşit dacă nu beneficiam de răbdarea, toleranţa şi ajutorul îndrumătorului meu, dl. profesor Vasile Vese. Şi era de atâtea ori să mă rătăcesc, dar de fiecare dată la crucea drumurilor au stat dl. profesor Vasile Puşcaş şi regretatul meu profesor, academician Pompiliu Teodor, cel care mi-a îndreptat atenţia către familia Brătianu. Ba am şi căzut pe drumul acesta, într-o baltă noroioasă, iar de acolo m-au ridicat bănăţenii mei dragi, domnii prorectori Bocşan şi Graf.
Însă cel mai mult m-am luptat cu lenea şi cu delăsarea, hotărât fiind să renunţ la doctorat. Doi oameni m-au luat de urechi şi m-au trimis la bibliotecă la sfârşitul lunii mai: mama şi profesorul Marga. Asta după ce, de fiecare dată când mă întâlneam cu colega mea, d-na conf. Univ. Marcela Sălăgean plecam ochii în pământ. Vreau să vă mai spun că cercetarea concepţiei şi acţiunii politice a lui Ion I.C. Brătianu nu a fost o încercare uşoară. Pentru a înţelege, a trebuit să găsesc calea ascunsă a unui mare iniţiat în tainele politicii și nu numai.
În 1996 am publicat la Editura Mesagerul din Cluj lucrarea: Ion I.C. Brătianu și opțiunea occidentală a României. Schiţă la o biografie politică. A fost, din punctul nostru de vedere, o primă și modestă încercare de prezentare a complexei și fascinantei opere brătieniste, realizată în cei 30 de ani de carieră politică şi statală.
Curiozitatea a fost motorul care ne-a făcut să mergem mai departe în acţiunea de explorare a labirintului concepţiei politice brătieniste. Utilitatea acestei lucrari ne-a fost scopul, pentru că am vrut să scoatem la lumină şi să popularizăm comoara pe care Ion I.C. Brătianu a lăsat-o urmaşilor săi: secretul sacru al politicii brătieniste, care este atât de simplu și de evident – binele și prosperitatea cetății și locuitorilor săi. Rostul și scopul aristotelic al politicii a călăuzit gândirea și a asigurat succesul acțiunii politice a celui care a fost cel mai bun profesionist al politicii româneşti. Un patrimoniu naţional care sperăm să fie valorificat de contemporani, atât în practica politică, cât și în evaluarea prestației și performanțelor actualilor politicieni români. Am mai dorit apoi să subliniem temeinicia departajării pe care a făcut-o simţul comun românesc în cazul a două cuvinte cu acelaşi înţeles: om politic și politician, dându-i celui din urmă un sens peiorativ. Concepţia şi acţiunea politică brătienistă este instrumentul cu ajutorul căruia oricine, chiar profan în ale politicii, poate face necesara departajare dintre un politician şi un om politic român; adică dintre Roma şi Bizanţ. Am simțit reacţia profesorilor mei şi se cuvine să spun că în Brătianu, Roma și Bizanțul au creat, prin simbioză, omul politic de cea mai pură rasă românească.În nici un caz lucrarea noastră nu are un caracter hagiografic iar noi nu am dorit să construim un mit politic sau istoric. Sub nici o formă nu l-am zugrăvit pe Ion I. C. Brătianu cu aureolă de Sfânt al politicii româneşti, pentru că nu a fost. A fost pur şi simplu un om, mare ce-i drept, dar o fiinţă umană cu păcatele şi calităţile sale, iar lucrarea noastră s-a străduit să le releve, sperăm, în dreaptă măsură. În capitolele tezei veţi găsi defectele omului politic liberal, scăpările sale orientale, erorile, eșecurile și acuzațiile care i s-au adus, în special incredibilul cult al personalității dictatorului liberal, demn precursor al celor din vremea comunistă – cazul cel mai elocvant fiind telegrama omagială, precursoarea celei ceaușiste; cum, la fel, veţi descoperi ceea ce l-a definit pozitiv şi l-a înnobilat. Mărturisim însă, că după ce am luat act de dimensiunea și importanța operei politice și statale brătieniste, în cadrul devenirii românești, am dorit să relevăm rolul lui Ion I.C. Brătianu de părinte al națiunii române. Alături de ceilalți părinți fondatori: Bălcescu, Cuza, Carol I, Catargiu, tatăl său, Ion C. Brătianu, C.A. Rosseti, Eugeniu Carada, Petre Carp, Al. Marghiloman și Ferdinand Întregitorul.
Lucrarea noastră nu este suma pozitivistă a tuturor faptelor şi evenimentelor vieţii politice a lui Ion I.C. Brătianu, ci mai degrabă e un joc de puzzle. Pentru ca aidoma jocului, la fel și noi am fost provocați de Marele Inițiat să-i descoperim logica gândirii și secretele unei bune politici răspândite în peste 25.000 de pagini de ziar, în cele aproape 2000 de pagini ale culegerii cu discursurile sale sau în alte mii de pagini cu cu memorii şi documente. Dacă „legea metodologică” a lui Leopold von Ranke – stabileşte că datoria istoricului pozitivist este să lămurească cum s-au petrecut faptele, noi am încercat să arătăm motivul, cauzalitatea faptelor celui mai mare om politic şi de stat al României, folosindu-ne, recunoaştem, şi de intuiţie.
Relevând Ideea brătienistă, am împlinit în fapt una din credinţele lui Brătianu, care spunea că „ideea luminează, conduce, susţine şi asigură rodnicia muncii.”(1) Din această perspectivă, concepţia lui Ion I.C. Brătianu nu este numai ordo-liberală – el fiind în fapt teoreticianul şi în acelaşi timp practicianul acestei doctrine pe pământ românesc, ci şi creştin-democrată. Brătianu ne învaţă, şi vrea mai ales vrea să-i înveţe pe politicienii români că, cu adevărat, la început este cuvântul; că actul şi faptul politic răsar din cuvânt, iar dacă acesta izvorăşte din inimă – cum stăruie obsesiv el – atunci fapta politică se materializează şi, cel mai important, capătă trăinicie şi recunoaştere colectivă. Noi credem că nenumăratele rostiri publice pe care le-a avut, şi care spre bucuria și folosința noastră s-au păstrat, relevă dorinţa sa de a influenţa, la fel cum el a fost influenţat de către Cezare Borgia. De altfel, într-o declaraţie pe care o face la inaugurarea Cercului de Studii liberale din Cluj, în iunie 1921, el îşi mărturiseşte această dorinţă, precizând audienţei venite să-l asculte, că vrea să fie considerat mai mult un profesor, un îndrumător, decât un şef. Prima lecţie fundamentală pe care o predă Ion I.C. Brătianu peste ani politicianului, mai ales, dar şi nouă tuturor este cea referitoare la credinţa în ideile pe care la un moment dat ţi le-ai însuşit a fi pe placul sufletului tău. Credinţa este aceea care te face să nu-ţi schimbi ideile în funcţie de anotimp, iar Ion I.C. Brătianu nu şi-a schimbat ideile în cei 30 de ani de activitate publică. Aceleaşi idei şi credinţe le-a avut în 1897, când a fost ales pentru prima dată deputat, ca şi în 1905, 1919 sau 1927. Mai credem că lucrarea noastră este originală, întrucât în istoriografia românească nu am găsit o lucrare comparativă, care să analizeze concepția și managementul unui om politic român.
Demersul nostru s-a inspirat de la ideea analizării istoriei politice românești, pornind de la exprimarea politicului în sine, fără a urmări să concepem o istorie corectă politic. Efortul nostru s-a concentrat pe discursul și acțiunea politică brătienistă, într-o încercare de sistematizare. Lipsa unui model metodologic a fost în același timp motiv de bucurie și de responsabilitate, permițându-ne să pășim ca exploratori dar și motiv de preocupare și stres.
Cantitatea cea mai mare de informație am extras-o din presa vremii, în special din oficiosul PNL – Viitorul, dar și din oficiosul organizației PNL Cluj – ziarul Înfrățirea. De mare folos ne-au fost și celelalte ziare, dintre care menționăm în special – Patria, de la Cluj – oficiosul Partidului Național Român, ziarul Adevărul – adversarul constant și neîmpăcat al lui Ion I.C. Brătianu, precum și celelalte ziare centrale ale vremii .
De asemenea, am folosit informația de prim rang cuprinsă în cele patru volume cu discursuri ale lui Ion I.C. Brătianu, publicate de George Fotino, între anii 1933 și 1940. Precizăm că această colecție s-a oprit la discursurile rostite de Brătianu până în 1918. Presa vremii ni le-a oferit pe celelalte. Unele le publicăm în premieră, cum sunt: Discursul de la Sibiu din 5 august 1919; Discursul de la marele Congres al PNL din 27 noiembrie 1927 sau Discursul de la ceremonia de înhumare la București a Eroului Necunoscut din 16 mai 1923.
În demersul nostru științific ne-am folosit de metode interdisciplinare și de experiența noastră de jurnalist în analizarea discursului; a campaniilor de presă; a limbajului politic; a campaniilor electorale brătieniste.
În acest sens se cuvine să menționăm că ancheta jurnalistică a fost cea care ne-a ajutat să relevăm faptul inedit că Leon Troțki, în calitatea sa de corespondent de război la București al Neue Freie Press din Viena, în 1912, i-a adresat în numele publicație câteva întrebări, la care Ion I.C. Brătianu a răspuns.
De asemenea, de un real folos ne-a fost experiența pe care o avem în cadrul agențiilor de publicitate și P.R., care ne-a ajutat să observăm tehnicile de comunicare și de P.R. ale liderului PNL, precum și marketingul performant și avansat al publicațiilor liberale.
O mențiune aparte dorim să facem asupra rolului de inventator politic al lui Brătianu. Cu siguranță cel mai mare inventator politic român; el a fost primul care a pus bazele unui Serviciu Central de Propagandă al unui partid politic român, această instituție fiind cea care, după dezastrele electorale ale PNL din 1919 și 1920, a coordonat comunicarea politică planificată a tuturor organizațiilor și ziarelor Partidului Național Liberal și a impus marca politică liberală, ca cea mai importantă marcă politică românească a vremii.
Tot lui Brătianu îi datorăm organizarea, în noiembrie 1921, a primului mare miting politic opoziționist de stradă din istoria României, la care au participat 40.000 de oameni; acțiune care a determinat căderea guvernului Averescu și venirea guvernului Brătian. Începând din acel moment, toate partidele românești au folosit acest mijloc politic de forță, baremul Brătianu fiind reper obligatoriu.
Tot inginerului politic Brătianu îi datorăm folosirea strategiei militare în politică, precum și organizarea partidului său după regulile unei armate, semnificative fiind în acest sens acțiunea armei bicefale în Transilvania și disciplina de cazarmă din rândurile partidului.
Și pentru că suntem istorici, să mai spunem că Brătianu s-a folosit, ca nimeni altul, cu măiestrie, de istorie pentru argumentarea și promovarea politicii sale.
În primul rând, Brătianu s-a inspirat din modelele istorice naționale și europene și apoi și-a întemeiat deciziile mari de politică pe experiența istorică. În acest sens, să spunem că pentru intrarea României în război de partea Antantei a folosit ca ultim argument realitatea că Anglia nu a fost învinsă niciodată într-un război.
Mai spunem doar că tot ceremonialul pe care-l vedem astăzi, cu parade militare, depuneri de coroane de flori, discursuri și retrageri cu torțe a fost brevetat în 1923 de Ion I.C. Brătianu, atunci când a adus în Capitală, de la Mărășești, sicriul cu Eroul Necunoscut. Ceremonialul gândit și regizat atunci de Brătianu a emoționat nu numai întreaga Capitală, ci o națiune întreagă. Doresc să vă spun și despre ceremonialul aducerii la București a capului lui Mihai Viteazul din refugiul de la Iași, însă aceste fapte le veți descoperi în cartea pe care o vom publica.
Mai credem că lucrarea noastră se află la granița dintre politologie și istorie. Teza are patru capitole: Primul – concepția și managementul lui Ion I.C. Brătianu în politica internă ( care este cel mai mare și mai consistent din punctul de vedere al informației), având peste 700 de note de subsol; cap.II – relevă concepția în domeniul politicii externe și europene a României. În cap. III am prezentat concepția sa politică în chestiunea minoritatilor iar ultimul capitol se referă la politicile publice si campaniile politice si mediatice ale lui Bratianu după 1919. Mai am doar două precizări de făcut: primul, le mulţumesc magiştrilor din comisia de doctorat pentru că au acceptat să pecetluiască cu experienţa, rigoarea ştiinţifică şi cu cunoştinţele lor acest demers ştiinţific al nostru şi mai ales pentru critica ştiinţifică pe care o vor face lucrării noastre şi care ne va ajuta să îndreptăm ceea ce am greşit.
În final, dar nu la urmă, doresc să-i mulțumesc soției mele Gabriela, profesor de istorie la Colegiul George Barițiu, cea fără de care, cu adevărat nu aș fi putut finaliza această teză în doar cinci luni de zile.
