Si apare si Ion Romanu’, din creierii muntilor, de la stână, din sânul naturii…
După vreo trei ore, frantuzoaica, ruptă, ţinea scoru’ cu creta pe parchet, lângă pat, liniuţă dupa liniuţă:
-97… AAA…AAAHH! 98… AAAHHHH!…OUUUUU!…, 96…
Ion:
-No, domnucă dragă, 96 o mai fost…
-Non, c’est ne pas possible! 97…UUUUH! 93!
-No, nu-i bine, şi 93 o mai fost!
-Mais non, c’est coorect! 94… OOOOH! 95… AAAA! 92…
La care Ion:
– No, domnucă dragă, acum, că ne-am încurcat…! Ştergem tăt şi-o luăm de la cap…
Invataturile unui ardelean la Bucuresti
Dupa o ploaie zdravana, un ardelean sta pe un trotuar din Bucuresti, in asteptarea unui autobuz. La un moment dat, o masina trece in tromba printr-o balta de la marginea trotuarului, stropindu-l din cap pana-n picioare; in mod evident, fara a se opri…
Fara a se enerva, ardeleanul comenteaza cu voce tare :
– No, asa ceva la noi – la Cluj – nu se poate intampla !…..
La care, unul de langa el il intreaba :
– Da ce, ba ‘ ardelene, la voi, la Cluj nu sunt balti ?!?
– Ba sunt!… Da ‘ daca te stropeste cu masina, soferul opreste, se da jos si-si cere iertare, te urca in masina, te duce acasa la el, iti da un rind de haine uscate, te pune sa faci un dus, iti da o masa pe cinste si-o sticla de vin rosu, te tine sa te culci acolo si dimineata, la plecare, iti da si o suta de euro.
– Ha, ha!… Te-ai tampit, omule, zau asa!… Ti s-a intamplat tie una ca asta?!?…
Mie, nu!… Da ‘ lu ‘ nevasta-mea, da !!!
