Vecinului meu, un anonim in varsta de 42 de ani, i-a explodat inima in timp ce se afla la volan. Tragedia s-a produs pe la 8 dimineata, in timp ce se intorcea acasa din tura de taximetrist, probabil pentru a-si lua copilul si al duce la scoala. Dupa ce inima i s-a spart din cauza infarctului violent, masina a continuat sa mearga pe strada inca vreo cinci metri pina cand a cotit-o si s-a izbit de un stalp. Atunci toate s-au oprit: si motorul, si viata omului, teribil de stresat de pretul motorinei, de oboseala, de lipsa clientilor, de sicanele zilnice, de obligatii si plati. S-au oprit si sperantele si visele baietelului sau de 10 ani, care nici acum nu pricepe de ce tatal sau nu mai vine din tura. Si cautarea mea s-a oprit. Si focul din inima. Nu mai exista nici un motiv sa arda si nici un combustibil sa-l mai intretina. Cazul Severin si intentia de eliminare dintr-un asa-zis partid de opozitie al unuia din tinerii care protesteaza in fiecare zi pe Eroilor, pentru ca nu-s bani pentru inimioarele bolnave ale copiilor, mi-au confirmat definitiv trista realitate. La ceilalti nu-i nici o speranta. Si ei sunt ziditi din aceeasi apa statuta si acelasi pamant sterp. Iar in cazul imaginilor dure cu politistii si nepotii lui Onaca, ceea ce m-a socat mai mult au fost comentariile si mentalitatea elevilor care au filmat incidentul si care, nu-i asa, frecventeaza un liceu de elita al Clujului si presupun ca provin din familii bune. La naiba!, mi-am zis: viitorul Romaniei chiar nu mai merita nici un strop de sudoare. Singurul lucru cu adevarat important e linistea si siguranta copilului tau panicat de a nu fi in situatia tovarasului sau de joaca, ramas fara tata. Sa ramaneti sanatosi si in viata! Astea-s lucrurile care chiar conteaza. Steagul, oricare ar fi el si orice culori ar avea, e doar o bucata de pinza cu care cei mai multi se sterg la cur.
