2011, pentru mine, ca jurnalist, a fost cel mai bun si mai prolific an, dealungul celor aproape 20 de ani de experienta jurnalistica. Am mai avut ani interesanti – 1999-2000 ( blocajul si bombardamentul mediatic organizat de catre Pazkany contra lui Funar si enorma presiune exercitata asupra mea si a singurei emisiuni TV obiective si impartiale – “A IV-a Putere” de catre puterea taranista de atunci); 2002 – anul in care a trebuit sa ma lupt pina la epuizare cu puterea si administratia pesedista, reprezentata de fostul prefect Soporan, dar si cu primarul Funar, pentru a organiza prima editie a “Zilelor Clujului” si 2004 – anul bataliei pentru Cluj si a singurei campanii electorale cu adevarat profesioniste organizate la Cluj de catre fostul lider PSD Cluj, Stefan Dimitriu. Sau anii 2008-2010, anii supravietuirii sub stapanirea monopolului pedelist. Toti acesti ani mi-au oferit provocari interesante – vezi talk show-urile: Funar versus Radu Sarbu; Paszkany versus Funar; traumatizanta sedinta de la prefectura Cluj din mai 2002, in timpul caruia toata administratia judetului Cluj, cu toate serviciile sale, la presiunea lui Soporan, dar si Primaria lui Funar – iritat ca eu am inregistrat la OSIM numele evenimentului – au cautat, sa-mi gaseasca o slabiciune sau lipsa unui aviz pentru a-mi interzice organizarea evenimentului. N-o sa uit cat traiesc acea sedinta de la Prefectura, din mai 2002, in timpul careia am fost parasit pina si de asociatii mei in organizarea evenimentului, ramanand singur in fata prefectului si a sefilor de servicii care-mi aduceau acuze si gaseau piedici administrative pentru a-mi opri visul de a organiza prima sarbatoare a Clujului. Au fost ceasuri teribile in timpul carora masinaria statala m-a ingrozit dar nu m-a ingenunchiat. Evident, ca nu am fost chiar parasit de toti. In spatele meu a fost sustinerea Consiliului Local, mobilizat discret de Dimitriu, presa clujeana si doi parlamentari ai opozitiei: Norica Nicolai si Emil Boc, care l-au interpelat si determinat pe ministrul Cozmanca sa opreasca abuzul de putere al fostului prefect al Clujului. Au fost ore, zile si ani cum n-au mai fost dar niciunul nu se compara cu acesta. 2011 a fost un cel mai bun an al meu, ca jurnalist. Niciodata, in cei aproape 20 de ani de experienta jurnalistica neintrerupta, nu am avut asemenea provocari si asemenea oportunitate. Cred ca fiecarui om Dumnezeu ii da sansa unui tren al vietii, care-i opreste-n statie o singura data. Depinde de el si de curajul sau de a urca-n vagon si de a porni in aventura. 2011, mie, mi-a oferit unica sansa de a porni in cautarea Marelui Rechin al Coruptiei la Cluj. Iar aventura inca nu s-a incheiat! Norocul, curajul, experienta, credibilitatea dar si obiectivitatea ne-au oferit sansa de a anunta in premiera, cu o saptamana inainte de arestarea primarului Apostu, ca la Cluj va exploda o bomba pe scena politica clujeana si ca a inceput vanatoarea Marelui Rechin al Coruptiei la Cluj. Toti cei care-mi cititi postarile si-mi urmariti emisiunile sunteti martori la cate ironii am fost supus, inclusiv pe pagina de facebook si, mai ales, din partea unor oameni de calibru ca, spre ex, Vasile Dancu, cand am anuntat, in 3 noiembrie, ca Bomba politica de 100 de kilotone va exploda curand. Sau ce presiune a fost pe capul meu inainte, in timpul si dupa primul episod al investigatiei jurnalistice “Cine-i Marele Rechin?”, realizat in 7 noiembrie, la A IV-a Putere. Rares Bogdan si Mihai Soica stiu pentru ca doar ei au avut curajul sa fie, in acea zi, alaturi de mine. A urmat ziua de 11 noiembrie si arestarea preventiva a lui Sorin Apostu si odata cu ea a venit si RENASTEREA presei clujene.
E ceasul al 12 din ultima zi a celui mai bun an al meu iar eu ma simt mai tanar si mai puternic ca oricand. Sunt recunoscator pentru toate provocarile si darurile pe care 2011 mi le-a adus ( titlul de doctor in istorie al UBB, o carte buna, zic eu, publicata si… despartirea de niste oameni prefacuti si interesati pe care eu ii tineam de prieteni), dar mai ales pentru ca sunt sanatos si pentru ca familia mea e la fel. Fie ca 2012 sa-i ofere Inimii puterea, curajul si norocul ca sa ma duca mai departe, pentru ca TERIBIL va fi si 2012. Oracolul imi spune ca o alta bomba va exploda la Cluj si Somesul va purta la vale alte lesuri, ale altor aroganti si increzuti. Un proverb chinez spune ca e puternic acel om care se aseaza pe malul apei si are rabdare pentru a vedea cum este dus la vale cadavrul dusmanului sau. Eu nu am dusmanit in viata mea pe nimeni si nu am cautat, cu premeditare, ca sa fac rau cuiva. Multi insa, fara ca sa le pricinuiesc vreo pierdere ori vreun rau, au preferat sa mi se declare dusmani si sa actioneze constant cu vorba si cu fapta contra mea. O parte au fost dusi la vale de garla si acum sau intors de unde-au venit, adica-n uitare si mediocritate. Altii – si-n special unul care obisnuieste sa insulte pe toata lumea, vazandu-le la toti paie-n ochi, in timp ce el are barne noduroase – sunt impinsi de faptele lor si de catre lacomia lor neostoita catre garla si catre implacabilul lor destin. Iar eu stau linistit pe malul apei in asteptarea momentului si a privelistii multumitoare.
Pentru voi, prietenii si cititorii mei tacuti si anonimi, am o urare, acum in ceasul al 12-lea din aiasta ultima zi: Va doresc sa fiti sanatosi si impacati cu ceea ce veti primi in anul care vine. Si va mai doresc ceva: Sa aveti curaj!
PS! Si-un sfat: Economisiti apa cat puteti!
