Pur si simplu pentru ca presa occidentala si politicienii europeni au fost ingroziti de rapiditatea si precizia cu care s-a derulat experimentul politic romanesc de rasturnare a unei puteri prin mijloace parlamentare. Uniunea Europeana si presa sa au fost socate de “succesul” reusit de romaneasca revolutie a iasomiei de la periferia batranului continent. Pina acum Europa a asistat la succesul revolutiilor desfasurate la mii de kilometri de granitele U.E., revolutii care s-au produs in zona bazinului mediteraneean. In urma cu doua saptamani – spre stupoarea generala, in doar patru zile – o asemenea “revolutie-lovitura de stat” – s-a produs in casa comuna europeana. Avand in vedere conjunctura nefasta si privatiunile crizei, care au afectat mentaliatile popoarelor europene, iritate de austeritate si de esecurile politicilor publice impuse de politicienii tarilor lor, un nou an revolutionar 1848, care sa darame arhitectura institutionala, de ordine si de stat europeana, pare a fi pe punctul de a se derula. Experimentul politic romanesc a dovedit ca e posibil. Repede si curat o putere a fost daramata si inlocuita cu alta. In patru yile. Occidentalii stiu ca natiunile europene, mai ales cele din Europa de Est, obosite de atata criza, pot fi amagite din nou de asemenea solutii care ar putea declansa o cascada de “revolutii” si “lovituri de stat”, care ar culmina cu instapanirea unor solutii autoritariste. De aceea au reactionat atat de dur europenii contra “experimentului politic” romanesc. Europa e pe marginea prapastiei si de aceea a tipat cu toate vocile sale la Romania sa n-o traga in abisul autoritarismului si extremismului. Pentru mine e stupefiant cum de nu pricep acest lucru politicienii romani pe care eu ii credeam democrati, seriosi si responsabili. Europa e la o rascruce de drumuri si politicienii sai crestin-democrati, social-democrati si liberali se chinuie din rasputeri sa tina carma pentru ca acest vehicul pluri-etnic si pluri-partinic sa nu se destrame si sa ramana pe drumul statului de drept, al drepturilor fundamentale ale cetatenilor si, mai ale al competitiei economice si pentru putere in lume. De aceea toti politicienii europeni fac front comun si toti au tipat la Romania sa ramana la bord si sa se conformeze imediat regulilor si cerintelor U.E. Doar – si iertat sa fiu pentru duritatea vorbelor mele – tagma politica romaneasca nu-si intelege rostul si menirea si isi vede doar interesele personale si de grup. De aceea, acum e nevoie de aparitia pe scena publica a politicienilor pe care eu ii denumesc PARINTII-SALVATORI ai Romaniei. Romania moderna, la inceputurile sale a avut parte de o elita exceptionala, din randurile careia s-au remarcat parintii-fondatori: Ion C. Bratianu, Corol I, Petre Carp, Eugeniu Carada, Grigore Cantacuzino, Ion I.C. Bratianu, Alexandru MArghiloman, Take Ionescu, Iuliu Maniu, Al. Vaida Voevod, Nicolae Iorga. Sper ca istoria romaneasca si viitorul copiilor nostri sa-i aduca in scena pe PARINTII-SALVATORI , a caror menire suprema este sa salveze, pina nu e prea tarziu, Romania asa cum este acum. Asa cum o vedem pe harta, cu granitele sale pentru care au murit doua milioane si jumatate de romani. Mi-e groaza la gandul ca daca acesti PARINTII-SALVATORI nu vor intra in scena publica, in maxim cinci ani, Romania, asa cum o stim, nu va mai exista. Pentru ca e roasa si separata pe dinauntru, in timp ce tagma politica romaneasca se razboieste pentru orgolii si ambitii personale. Sper ca, inca odata, sa se implineasca, celebra vorba a lui Iorga (mi se pare) ca Romania are atata noroc incat nu are nevoie de politicieni, desi, frica mi-e ca norocul tarii s-a cam terminat.
