La vederea amărâtului si a calului sau slăbanog, care se tot opinteau sa urneasca din loc caruta impotmolita, Sf. Nicolae i-a pus lui Cassian: ” Hai frate sa-l ajutam pe amaratul asta sa treaca hopul si apoi sa mergem in treaba noastra!”. Cassian i-a replicat rastit: ” Nicolae, nu puttem face asta pentru ca am incalca porunca lui Dumnezeu si nu i-a respecta cuvantul. Doar stii ca ne-a poruncit sa nu intarziem si sa venim imbracati domneste la intalnirea cu El.” Nicolae, gandit, s-a oprit din mersul grabit si i-a spus lui Cassian sa mearga el la intalnire si sa-l scuze in fata lui Dumnezeu ca a fost neascultator, dar nu-l poate lasa singur si neajutor pe amaratul acela. Asa ca, Sfantul s-a bagat in mocirla drumului, cu cizmele sale lustruite si toalele sale curate punand umarul sau zdravan la loitra carutei. Din cauza opintelii, Sfantul a cazut in noroi, murdarindu-si pina si barba alba. Dupa doua ceasuri de efort, si abia dupa ce au descarcat caruta de saci, au putut sa o urneasca din noroi. Cu blana plina de noroi, cu parul valvoi si cu barba murdara a ajuns si Nicolae la hanul unde nu mai spera sa-l gaseasca pe Dumnezeu, ci doar pedeapsa pe care, merit, trebuia s-o ispaseasca pentru neascultare. Cand colo, in odaie, linga masa plina de bunatati din peste si cu carafe de vin, statea Dumnezeu si imaculatul Cassian, care radia de cumintenie si supunere, în aşteptarea laudelor Celui de Sus pentru precizia şi disciplina sa. Pe lângă minunea aceea sfanta si sclipitoare, Nicolae parea a fi şi el ţăran amarat si-un netrebnic ce n-avea fata sa dea nas cu Bunul Dumnezeu. Dar, spre uimirea lui Cassian, Dumnezeu ţâşnii de pe scaun si-l prinse de bratul murdar pe amărâtul care se clatina, istovit de efort si de graba, si-l pofti in capul mesei. Apoi, se rosti napaznic: ” Dragii mei, doar unul dintre voi a avut inimă ca să îndeplinească misiunea ce v-am dat-o şi răsplata va fi pe măsură.” Nedumerit nevoie mare, Cassian l-a întrebat pe Dumnezeu: ” Doamne, dar tu încă nu ne-ai dat nici o misiune; despre ce vorbeşti, eu stau cu tine de câteva ceasuri şi n-ai pomenit nimic!?” La care Dumnezeu i-a spus: ” Misiunea voastră a fost şi este să vă iubiţi şi ajutaţi semenul şi doar Nicolae a avut inimă pentru asta: Aşa că răsplata sa va fi înzecită. De astăzi înainte unul din şapte oameni îi va purta numele, în vreme ce al tău, Cassiane, unul din 10.000. Apoi, numele lui Nicolae va fi sărbătorit de toţi copii şi de toţi oamenii în pragul Sărbătorilor de iarnă, în vreme ce numele tău va fi sărbătorit doar odată la patru ani.”
Iată, de ce, la români şi nu numai, întâiul Moş cel BUn e Nicolae, fie-n veci cinstit numele său! La mulţi ani!
