Linsajul mediatic antibrătienist al ziarului Adevărul – executat de maeştrii presei: Const. Mille, Constantin Bacalbaşa, G.G. Costa-Foru, Emil. D. Fagure, a fost de o agresivitate si creativitate editoriala nemaintalnite pina atunci si durat 333 de zile, timp in care, zi de zi, Bratianu si familia sa au fost supusi unor atacuri si invective de care politicienii actuali n-au beneficiat niciodata din partea presei contemporane. Uimitor este insa faptul cum un ziar care iesea in doar 60.000 de copii –Adevarul lui Mille – a reusit sa amplifice resentimentul opiniei publice si sa determine nu numai caderea lui Bratianu din fruntea guvernului (septembrie 1919), ci, mult mai important, pierderea de catre liberali a primelor alegeri organizate in Romania pe baza votului universal. Sufragiu pe care guvernul Bratianu il introdusese, laolalta cu reforma agrara, ziua de munca de opt ore, repausul duminical etc. Adica, reforme benefice, nu jafuri si incompetenta politicianista, ca astazi. Din vremea acestui linsaj mediatic in cultura comuna a ramas expresia: “nimeni nu poate castiga in Romania un razboi cu presa” dar şi eticheta denigratoare a “şobolanilor”, pentru a-i definii pe politicieni. Cartea va fi lansata cel tarziu la Targul Gaudeamus. Vă recomand o lectura incitanta si captivanta, si ca urmare a unei tehnici noi pe care am brevetat-o si pe care editura a acceptat-o: de a imbina imaginea si cuvantul intr-o pagina pentru expresivitate (o sa vedeti). La fel cum a făcut şi Mille printr-una dintre invenţiile de comunicare publică cu care l-a prăvălit pe Brătianu din înălţimile puterii, deşi acesta avea arme incomparabil mai puternice: administraţia, puterea poliţienească, cenzura – cu ajutorul căreia ziarul era cenzurat brutal – şi legea stării de asediu, în baza căreia ziarul era suspendat sau confiscat. Astăzi, ziariştii nu au parte de asemenea piedici şi provocări şi, cu toate aceastea, care sunt isprăvile lor? Se pot ei compara cu meştrii fondatori ai presei române moderne? Judecaţi-ne voi!
CUPRINS
Introducere
Cap. I: Linşajul mediatic. Definiţie și scurte explicații.
Cap. II. Adevĕrul și Const. Mille. Subiecții unei povești tumultoase și de succes a presei române moderne
II.1. Const. Mile. Scurtă prezentare biografică.
II.2. Const. Mille – modernizatorul Adevĕrului şi revoluţionarul presei româneşti
II.3. Omul şi jurnalistul Const. Mille.
II.4. Crezul jurnalistului Const. Mille.
II.5. Ideologia şi liniile directoare ale ziarului Adevĕrul până la 1914.
II.6. Const. Mille – omul lui Take Ionescu.
II.7. Războiul de 30 de ani millisto-brătienist.
II.8. Concluzii.
Cap. III: Adevărul și linșarea mediatică a „Șobolanilor”, în 1919.
III. 1. Conjunctura.
III. 2. Jurnaliștii-călăi și uneltele lor de tortură mediatică.
III. 3. Icoana Răului din politica românească. Eticheta și sintagma celor Trei Șobolani.
III. 4. Adevărul – „valetul mediatic” al Mitocanului Take Ionescu.
III. 5. Asaltul antibrătienist pe frontul simbolic al dezastrului militar de la Turtucaia.
III.6. Atacarea și diabolizarea dușmanului de clasă și a oligarhiei acaparatoare.
III.7. Contra-lovitura brătienistă asupra Adevărului. Acțiunea brutală a cenzurii. Replica milistă.
III.8. Asaltul pentru trântirea lui Brătianu de la putere și instalarea „guvernului naţional”.
III.9. Biciuirea-n piață a ”Partidului Hoției” și a creierului său diabolic, Vintilă Brătianu. Atacarea citadelei financiare a brătienismului – Banca Românească.
III.10. Alternativa Maniu. Severa stigmatizare a eșecului brătienist de la Conferința păcii și în chestiunea Banatului.
III.11. Regrupări și poticneli în tabăra justițiarilor mediatici. Venirea unui nou cavaler pe frontul de luptă antibrătienist.
III.12. Linșarea Dinastiei politice a cointeresării și a Partidului afacerilor.
III.13. Exploatarea chestiunii „Răspunderilor” brătieniste în organizarea și purtarea dezastruoasă a războiului.
III.14. Bătălia politică pentru controlarea „butoanele” alegerilor și adjudecarea mediatică a cuceririi Budapestei, în august 1919.
III.15. Năvala contra Dictatorului liberal. Prăbuşirea Despotului.
III.16. Îndoieli şi temeri provocate de „Criza-Farsă”. Lupta cu „dictatura militară ” a M.S. Ionel al II-lea.
III.17. Rechizitoriul de antisemitism al familiei Brătianu, întocmit de justiţiarii Adevărului.
III.18. Biciuirea-n piaţă a blândului Ferdinand, protectorul triadei mafiote.
III.19. Predica millistă a „boicotului electoral”. A doua biciuire a Regelui Fidel. Ispitele şi spaimele eşecului electoral. „Marea Deznădejde” de după boicot.
III.20. Strivirea Brătienismului. Puterea Presei.
III.21. Mutilarea Marelui Șobolan.
Concluzii
