plus, li se face rău şi varsă de scârbă când îi văd pe d-nii Băsescu şi Ponta că se pupă şi-şi trimit bezele unul altuia. Ori – şi ăstai cel mai provocator şi dezamăgitor fapt pentru ei – când văd că preşedintele îi cedează premierul locul său, conferit de Contituţională la Consiliul European. Marienaci, Bădii şi alţii, la fel de duri şi năuci ca ei, se tot lamentează-n târgu ţării, scuipând-înjurând “actorii” coabitării şi poate blestemând, în sinea lor, proasta decizie de a nu citi nimic la şcoală sau mai târziu din manuale, ori cărţile de istorie. Pentru că, dacă ar fi făcut-o, ar fi aflat că nu de mult au mai păţit-o şi alţii la ca ei, porniţi năvală mare: unii contra lui Hitler, alţii contra lui Stalin. Şi dăi, şi-n jură comunismul şi fascismul zi de zi şi ceas de ceas până-n 23 august 1939 când, la Moscova, s-a semnat Pactul de neagresiune sovieto-german, cunoscut sub numele de Ribbentrop-Molotov. În ceasul următor, foaia ideologică s-a întors iar cele două regimuri totalitare s-au preschimbat din duşmani de moarte-n cei mai mari prieteni. La fel ca acum, şi atunci, cei care-au rămas prostiţi în faţă şi hăbăuci în drum au fost ei, cei menţionaţi mai sus. Dar şi polonezi, săracii, care-au înasat-o rău de tot. Şi francezii, la fel. La fel o fi oare şi cu liberalii noştri, că semnele aşa îmi par. Cei doi mari adversari politici au hotărât să facă pace, la fel ca Stalin şi ca Hitler, pentru a-şi curăţa duşmanii ce le stăteau în coaste. Îmăprţind frăţeşte zestrea polonezilor. Ce ţi-e şi cu istoria asta!!! Că se tot repetă şi proştii aroganţi nicicum n-o bagă-n seamă şi n-o respectă. Pace lor şi odihna veşnică!
