M-am rezumat să spun mereu: n-am făcut rău nimănui în adolescenţa mea (dar şi până astăzi) şi nimeni nu a avut de suferit de pe urma vreunei aşazise turnătorii ale mele. Ba mai mult, am mărturisit, la o emisiune de mare audienţă, că am preferat să renunţ la bunul suprem, care e viaţa, decât să torn pe cineva sau să fac rău cuiva. Iar acest fapt l-a impresionat profund şi pe un securist foarte dur, dar cinstit. N-am să răspund nici astăzi şi nici mâine pentru că AM DE PREGĂTIT DOUĂ DEZBATERI IMPORTANTE. Însă, joi, o să vină vremea să aflaţi povestea adevărată. Cât priveşte “păcatul iertării” unor oameni care mi-au făcut rău şi m-au lovit pe la spate după ce eu le-am făcut bine (alt reproş al lui Alexa), acesta mi se pare cel mai onorant şi tainic defect al meu. Şi el ţine de înţelegerea pe care am făcut-o în anul II de studenţie cu o Doamnă. Care m-a salvat de la moarte. Iată de ce am să iert pe greşiţii mei şi am să încerc, cât pot, toată viaţa, să fac bine şi să ajut oameni. Restul sunt treburi mărunte şi neînsemnate. Ne auzim joi cu Povestea mea.
