Tihnă și Călătorii

Ți s-a întâpmlat vreodată să-ți tremure mâinile de emoție după ce au cuprins degetele tale o nestemată rară și prețioasă? Despre care nu se știa că există și pe care tu ai șansa să o ții în mână, după ce mulți, foarte mulți ani a stat departe de vederea lumii. Mie da!

Pr. Constantin Necula: „Sper din toată inima să pățiți ca mine atunci când am primit cartea la citit. Am terminat-o și continuam să-i aștept urmarea...Scrisă alert și tonic, plină de ritmul scriiturii jurnalistului și tonul egal cu sine al profesoarei cu har, cartea pare că vine dinspre pedagogia nonformală, un soi de „așa vă place Istoria”? Deschideți cartea și începeți să citiți. E rugăciunea de neuitare a strămoșilor noștri. ”

Când ai rădăcini puternice și bine înfipte-n pământ, asemenea gârniței (specie de stejar), nici o furtună nu va putea să te trântească la pământ. Strămoșii noștri și faptele lor, ne sunt rădăcini. Tu, Cititorule! Îți cunoști arborele geneaologic? Îți știi rădăcinile?

Mergi în pelerinaj la casa Brătienilor de lângă Pitești. Vei simți și tu cum izvorăște și pătrunde în tine energia tainică și teribilă a acestui tărâm sacru al românității, care a dat atâta putere de luptă și de creație marilor bărbați care au zidit o Patrie Mare și au adunat la un loc o națiune risipită, dar atât de măreață.

Acest al doilea episod al călătoriei noastre inițiatice descrie trăirea și bucuria ce le-am avut după ce am coborât Muntele, pe Calea Transfăgărășanului, și-am ajuns pe Argeș în jos, pe un mal frumos, unde-i ridicată Mănăstirea, care-i mai frumoasă decât Sfânta Sofia Constantinopolului și care, în interiorul ei, îți oferă aceeași stare pe care o ai în celebra capelă pictată de Michelangelo.

Du-te pe Transfăgărășan! Însă înainte de a porni folosește-te de experiența mea, pentru a te bucura din plin de o excursie unică și de o trăire minunată.

Orfelinatul din Prilipeți, județul Caraș Severin, a fost fondat în cadrul comunității baptiste care s-a închegat aici după Marele Război. Veteranul Miron Novăcescu, bunicul meu, s-a întors de pe frontul din Italia, în decembrie 1918, cu profunde traume din cauza ororilor ce le-a trăit în timpul celor patru ani de război, dar mai ales din cauza pierderii fratelui său, Ion, pe care nu l-a mai găsit după un năpraznic bombardament al artileriei italiene. Timp de mai bine de un an, Miron Novăcescu a încercat să uite și să-și vindece rănile războiului cu ajutorul alcoolului. Până într-o noapte de august a anului 1920 când, în urma unei beții groaznice. s-a îndreptat pe patru cărări către iazul morii de apă „Nemțoanea”, fiindcă îi era sete. Din cauza stării avansate de ebrietate, întins fiind pe burtă, i-a căzut capul în apă și nu și l-a mai putut scoate. Bunicul mi-a relatat că simțea că se îneacă când o Ființă Luminoasă i-a ridicat capul în palme, s-a uitat blând la el și i-a spus, fără să-i vorbească, să înceteze să mai bea, fiindcă rostul vieții lui este să-l slujească pe Dumnezeu și să-i ajute pe copiii săraci și orfani. De a doua zi nu a mai pus strop de alcool în gura sa. Și-a întemeiat o familie. A avut șase copii. A fost unul dintre fondatorii comunității baptiste din Banat și a fost cel care și-a donat aproape întreaga avere pentru fondarea și întreținerea primului orfelinat țărănesc din România.