Am decis ca sa inaugurez o rubrica - Secretele Bibliotecii Universitare - si sa va prezint amanuntele inedite pe care le descoper si eu in memoriile oamenilor politici, ori gazetari ai vremii, in ziarele epocii dar si in cartile publicate atunci, amanunte care va faca sa indragiti istoria neamului romanesc dar si personalitatile si personajele care au creat-o. De asemenea, voi posta si cate o rostire celebra a marilor romani ai vremi. Incep cu Nicolae Filipescu - marele boier al politicii romanesti, omul care a ars, - nu e figura de stil:pur si simplu si-a consumat viata - ca nimeni altul pentru marea cauza a intrarii Romaniei in razboi de partea Antantei si satisfacerea astfel a idealului national. Filipescu a fost un politician conservator, celebru in epoca pentru pasiunea cu care facea politica. A fost politicianul care a provocat la duel cu sabia si pistolul zeci de adversari ( n-a omorat pe nimeni, pt. ca toti fugeau ca potarnichiile de frica lui ); l-a luat de piept pe Bratianu in Parlament, cerandu-i astfel socoteala ca tot amana intrare in razboi. Si cate n-a facut. Starnea iubire si ura cu aceeasi seninatate si dezinvoltura si castiga prietenia si respectul adversarilor cu aceeasi usurinta cu care risipea admiratia prietenilor. A fost un boier. Cred ca cel mai mare boier al politicii romanesti si toti contemporanii sai recunosc ca N. Filipescu n-a mintit si nu a inselat niciodata in politica. Cuvantul sau era lege si era vai si amar de colaboratorul sau adversarul care nu-si onora la randul sau cuvantul. Ziarul sau - Epoca - care era cel mai citit, bine scris si influent ziar al Romaniei de dinante de primul razboi mondial purta cele mai virulente campanii de presa iar Filipescu era mereu in fruntea gazetarilor sai. A murit saracul de cancer, imediat dupa dezastrul de la Turtucaia, tinand in mana o harta a Romaniei Mari pentru care a luptat toata viata. Cu putine zile inainte de a se sfarsi a rostit aceste cuvinte: Nicolae Filipescu: „ Am avut în viaţă mai mult sentimente decât idei şi am iubit mai mult decât am gândit.”  Ce om fericit!

Astazi, un amanunt de culoare: in Bucuresti, in anul 1906, circula automobilul cu numar de inmatriculare 0 (zero). Era primul automobil introdus in tara si apartinea printului George Bibescu. Politia Capitalei rezervase numerele de inmatriculare de la 1 la 10 pentru familia regala, insa cum nici macar regele nu binevoise sa-si cumpere un automobil iar printul Bibescu dorea cu hotarare sa-si marcheze prin numarul de inmatriculare statutul de pioner al automobilismului in Romania, i se repartiza numarul 0. Maine o sa va redau ce anume a facut Maresalul gervan von Mackensen, atunci cand sa- instalat intr-o casa, dupa ocuparea Bucurestiului, in toamna anului 1916.

Ei bine, in orasul acesta - care poate deveni atat de usor Livada Maicii Domnului - intrucat in toate cartierele exista oamenii deosebiti care planteaza, in buna traditie romaneasca, pomi fructiferi, clima si solul Clujului fiind cele mai potrivite pentru livezi. Si e de datoria Primariei clujene sa transforme Clujul intr-o imensa livada, impartind-o pe cartiere si dandu-le o identitate dupa cea a soiurilor cultivate: Zorilor - cartierul ciresilor si al visinilor; Gheorghieniul - cartierul merilor; Grigorescu - al perilor; manasturul - al prunilor. In fine, indiferent cum va voi municipalitatea. Mai deschid si aici o paranteza: primarul Apostu a promis public ca din toamna lui 2010 va pune in aplicare un asemenea plan. La Cluj avem toate atuu-rile si toate nevoile pentru a-l materializa. Un buget anual consistent pentru plantari de pomi; o statiune de cercetari pomicole foarte buna si zeci de mii de copii care au nevoie de fructe si nu de chipsuri si alte otravuri chimice. Plus, ca si noi adultii ne-am bucura de roadele pomilor. Primaria a cheltuit in cei 20 de ani de nefericita tranzitie zeci de milioane de euro pentru a planta pomi sterpi in acest frumos oras. E vremea de acum si a pomilor cu roade. Pina atunci insa sa revin la durerea mea. La revolta si la repulsia mea fata de fariseii astia nenorociti ce si-au gasit salas, ca lighionele cele rele, cam prin toate blocurile Clujului. Va reamintesc biciuirea fariseilor de catre Hristos, care le-a spus: " Nici voi nu va mantuiti, nici pe ceilalti nu-i lasati sa se mantuiasca.". In cazul meu, fariseii Clujului sunt jigodiile care taie crengile pomilor fructiferi pentru ca copii sa nu poata urca in ei si sa le manance poamele. In cartierul Zorilior, unde stau eu sunt o multime de farisei din astia nenorociti. Priviti, rogu-va, fotografia pe care am atasat-o. E a unui cires plin de cirese, care pur si simplu s-au stricat in pom fara ca pustii sa poata ajunge la ele. Ciresul e mereu in drumul meu, cum la fel sunt alti vreo zece visini si ciresi. Toti in aceeasi situatie. ( vezi galeria foto ). Pur si simplu am explodat aseara, cand intors acasa, in livada plantata de de un OM in jurul unui bloc de pe str.Dima, un fariseu nenorocit a taiat crengile visinului care-mi bucura sufletul si trupul cu rodul sau. Mie, fetelor mele si copiilor vecinilor. Schiop si had la suflet, fariseul nenorocit nu s-a mai putut rabda la vederea bucuriei cu care noi toti il imbratisam pe fratele nostru visin, in timp ce el ne dadea darul sau si i-a taiat crengile pline cu visine pina sus. Nici cu o scara acum nu mai ajungi la ele. Nenorocitul naibii de fariseu! Niciodata nu cred ca am simtit o repulsie si o sila fata de o fiinta umana ca cea resimtita la vederea visinului drag atat de ciuntit. Si la auzul copiilor tristi care se tanguiau ca nu mai pot manca visine. N-am cuvinte sa-mi exprim sila si indignarea fata de genul asta de oameni goi si morti pe dinauntru. Fierea si otetul le e hrana zilnica. Scarbe si jigodii.  Apropo, tu, cititorule, te-ai uitat pe strada ta si in orasul tau ca sa vezi lucrarea jigodiilor astora de farisei. Daca nu, te indemn sa o faci. Vei vedea cat s-au straduit sa te impiedice sa te bucuri de darurile pe care ti le au adus fratii tai, Pomii, de la Milostivul Dumnezeu.

Acelasi Barabancea n-a spus un cuvant despre sprijinul acordat de Primarie echipei sau despre Apostu. Mai mult decat atat, l-a invitat pe un consilier de-al lui Tise sa-i citeasca mesajul acestuia in fata fanilor, presedintele CJ fiind plecat din tara. In acele momente ma aflam langa colegul Rares Bogdan, de la Ziua de Cluj, in zona ministudioului NCN. I-am spus ca tocmai i-am facut o poza lui Apostu - anonim in mijlocul fanilor, dupa care Rares a mers la oficialii lui "U" si le-a spus ca si primarul e prezent si ca ar trebui invitat sa spuna si el cateva cuvinte.Dupa ce a fost prezentat si ultimul jucator, DJ-ul le-a spus fanilor ca mai este un invitat special, care li se va adresa: primarul Clujului. Nici n-a apucat Apostu sa urce pe scena ca a inceput un cor de fluieraturi si huiduieli, plus scandari triviale la adresa rivalei CFR. Primarul Clujului, dovedint sangele sau rece caracteristic, a vrut sa-si continue discursul si urmarind sa-i impace pe fani le-a spus: "Datorita voua echipa a ajuns aici... " insa huiduielile si fluieraturile au fost si mai violente, laolalta cu indemnul ca primarul sa mearga pe stadionul CFR. Apostu a mai ramas cateva secunde pe scena dorind sa-si incheie discursul, fluieraturile continuau, si-a finalizat cuvantarea si a revenit langa scena. Imediat Rares Bogdan a urcat pe scena intr-un efort de calmare a spiritelor si a facut apel la spiritul universitar si de civilizatie al clujenilor. Atmosfera a fost relaxata in momentul in care Rares, inspirat, le-a spus fanilor ca el cunoaste pe lumea asta doar doua culori: alb si negru. Dupa acest moment ceremonia s-a finalizat in liniste si fara niciun incident. Pur si simplu eu v-am relatat faptele asa cum au s-au petrecut joi seara. Ca a fost asa o pot proba si imaginile transmise in direct de NCN TV. Concluzia o trageti voi, la fel si explicatiile. Invatamintele, sa le traga cei care trebuie sa faca asta.

UpDate: Aflu ca primarul Apostu a fost fluierat si de catre spectatorii de pe Stadionul CFR, la finalul meciului de supercupa de duminica. Foarte tare! S-a pus "bine" vad cu ambele echipe.