In Delegatia Permanenta si in Biroul Permanent erau cuprinsi oameni de vaza ai Clujului, grupati in eficienta inventie politica bratienista, numita “ Cercul de studii liberale“, a doua institutie ideologica si programatica a partidului liberal, dupa Cercul din Bucuresti, institutie care a fost inaugurata personal de Ion I.C. Bratianu, in urma unei vizite in capitala Ardealului, in iunie 1921. Bratianu stia mai bine decat oricine ca intr-un teritoriu politic ostil, asa cum era Ardealul, dominat sufleteste si organizational de catre partidul lui Maniu si Vaida, era nevoie de idei, care la randul lor sa genereze credinta politica si, pe baza atasamentului sufletesc, sa conduca la organizare, disciplina si actiune curajoasa. Ideea si credinta politica sunt singurele parghii care pot atrage aderenti fideli si eficienti la un partid. La un partid care, vorba lui Bratianu, vrea sa intareasca statul si natiunea romana cu puterile sale si nu la un partid care sa se hraneasca din resursele acestora. Ca din acelea avem destule in politica romaneasca iar oportunisti si fripturisti, cu duiumul. De aceea, prioritara in agenda politica bratienista a fost – in cadrul strategiei de extindere a PNL in Ardeal si Banat, dupa 1 decembrie 1918, activitatea acestui cerc de studii, institutie a inteligentei liberalismului romanesc si ardelean, menita a elabora IDEEA LIBERALA CU SPECIFIC LOCAL. Faptul s-a si produs imediat intrucat Cercul de studii liberale de la Cluj a elaborat progame politice si manifeste doctrinare care au captat atentia elitei clujene dar si a clasei mijlocii si a taranimii, care au condus la atragerea a numerosi aderenti, rezultatele electorale fiind excelente. Cateva exemple: Manifestul liberal de la Cluj in baza caruia guvernul Ion I.C. Bratianu a schimbat principiile reformei agrare in Transilvania, adaptand-o realitatilor locului. Sau Programul romanizarii oraselor ardelene, lansat de acelasi laborator de idei liberale de la Cluj…
Sunt 90 de ani de istorie liberala la Cluj si, nu-i asa, ar trebui sa fie 90 de motive de mandrie, de sobrietate si seriozitate, de ambitie si de dorinta de creatie, mai ales pentru tinerii liberali clujeni. Sau, cel putin, un singur motiv: de a nu ramane mai prejos de inaintasii lor in opera de creatie si constructie nationala si locala. Ce alt partid romanesc, cu exceptia poate a PNT-ului, se mai poate mandri cu asemenea istorie, cu asa inaintasi si cu asemenea realizari ca PNL-ul? Nici unul nu are un patrimoniu simbolic cum au liberalii: castigarea independentei Romaniei, construirea economiei nationale, crearea Romaniei Mari, adoptarea celei mai moderne si liberale constitutii europene, reform agrara, votul universal, statul cultural roman si atatea altele. Si cu toate astea, si in ciuda unui asemenea trecut, astazi, la Cluj, sageata-mi pare flasca. Nici o Idee, nici o credinta si nici o Lumina, nu-i, in urma ei. E intuneric si pustiu printre atatea ambitii, uneltiri si interese. Nimic nu-i, si sterp imi pare totul. Sunt, sa fiu drept, niste comunicate, vreo trei scaune rupte si o statuie gasita prin gradini. Si, mai nou, cateva fotografii transformate in reclama politica: “Veniti la noi ca aici va asteapta trai bun si petreceri multe cand om ajunge la putere!”. Ce munca, ce organizare, ce Idei, Credinte, Platforme si Programe???!!! Astea-s chestii complicate si plictisitoare. Si datatoare de rani, cucuie si amenzi. Ce poate fi mai demoralizator pentru disperatul anonim, doritor de alternativa si minat de speranta in dreptate si trai mai bun, decat sa priveasca cum se stinge-n intuneric scanteia unui foc ce-a fost odata atat de luminos si dogoritor, de-o creat o Romanie Mare?
