Precizare!
Constructorii din vechime (antichitate) alegeau o piatră mare și tare înainte de a începe construirea unei clădiri.
Această piatră era temelia construcției.
Pe ea se așeza toată greutatea edificiului care se înălța. Și tot ea stabilea VERTICALITATEA și asigura TRĂINICIA construcției, întrucât în această piatră se descărcau toate forțele fizicii și ale naturii, inclusiv teribila forță gravitațională a pământului.
În antichitate nefiind materialele și tehnicile de astăzi din construcții (beton, fier armat, grinzi și stâlpi din metal), rezistența și verticalitatea construcțiiilor se bazau pe: geometrie, forța de gravitație, pe controlul forțelor fizice și pe distribuirea greutății imense a edificiului.
Toate acestea erau asigurate și se întemeiau pe „piatra din colțul unghiului”.
Ca să poată fi temelia construcției, meșterul zidar o testa să vadă dacă este trainică. Piatra trebuia să fie perfectă și să nu aibă fisuri și goluri interioare, întrucât orice fisură, oricât de mică, avea să prăbușească edificiul înălțat.
Testarea trăiniciei pietrei de temelie se făcea prin ascultarea „VOCII” sale.
Meșterul lovea piatra cu un ciocan, ca să-i audă VIBRAȚIA. Dacă sunetul pietrei de temelie era limpede, aidoma unui clopot, aceea era „piatra din colțul unghiului”.
În schimb, dacă sunetul era înfundat sau spart, acea piatră nu era de temelie fiindcă s-ar fi fărmat din cauza greutății și presiunii, având fisuri și goluri interne.
Odată aleasă, piatra era cioplită ca să aibă forma unui paralelipiped dreptunghic, cu unghiuri drepte de 90 de grade.
Această piatră era prima care se așeza pe pământul gol, în colțul unghiului drept în care se întâlneau primele două ziduri de rezistență ale construcției.
Constructorul folosea echerul (geometria) și firul cu plumb (gravitația) pentru alinierea perfectă a „piatrei din colțul unghiului” cu punctele cardinale și cu axa verticalității.
Dacă piatra de temelie era deviată chiar și cu un milimetru, zidurile se strâmbau pe măsură ce creșteau în înălțime și se prăbușeau.
La fel este și ADEVĂRUL. E Piatra de temelie a existenței și acțiunii umane. Dar și a civilizației.
Dacă este distorsionat chiar și foarte puțin, rezultatul final este prăbușirea construcției/argumentației/acțiunii bazate pe manipulare, minciună și înșelare.
FIINDCĂ:
ADEVĂRUL este „Piatra din colțul unghiului” oricărei întemeieri, organizări și relaționări umane din antichitate până astăzi.
ADEVĂRUL este temelia pe care s-au înălțat cele trei superbe și dăinuitoare edificii ale civilizației occidentale:
- rațiunea grecilor antici – care au căutat adevărul prin filosofie, poezie, dramă, comedie, logică și știință;
- dreptul roman – care a instituit dreptatea, ordinea și relațiile socio-economice prin adevăr și a organizat și eficientizat instituțiile și ;
- morala iudeo-creștină – care a pus adevărul la temelia familiei, societății și religiei.
Adevărul asigură demnitate umană (verticalitatea), armonia în familie și societate (echilibrul) și izbăvirea / mântuirea (trăinicia.
ADEVĂRUL ESTE VALOAREA FUNDAMENTALĂ A LUMII NOASTRE.
Adevărul e piatra de temelie a sistemului juridic = obligația de a spune adevărul în instanță și de a stabili adevărul prin sentință.
Adevărul e piatra de temelie a sistemului social și al relațiilor sociale și interumane. Căsătoria, familia, relațiile și încrederea între oameni … etc, TOATE se întemeiază pe adevăr.
Adevărul e piatra de temelie a sistemului comercial și de afaceri. Contractele, schimburile comerciale, vânzările, achizițiile (imobiliare, de haine, etc), TOATE, se bazează pe adevăr.
Adevărul e piatra de temelie a sistemului mass media, al jurnalismului și al comunicării publice.
ROSTIREA UMANĂ ESTE TEMEINICĂ DACĂ SE BAZEAZĂ PE ADEVĂR.
Distorsionarea și înlocuirea ADEVĂRULUI, ca valoare fundamentală a gândirii și acțiunii omului, a relațiilor interpersonale, a organizării și funcționării social-statale, VA PRĂBUȘI familia, societatea, statul, Uniunea Europeană și civilizația occidentală.
ADEVĂRUL e autenticitate. E iubire! E demnitate! Și e libertate!
ADEVĂRUL e o alegere și o asumare. A omului. A societății. A statului. Și a civilizației occidentale.
În lumea de astăzi, oamenii sunt puși tot mai des și mai insistent să aleagă între adevăr și minciună. Între realitate și iluzie.
Un activist al iluziei susține că nu contează că Elena din Troia are culoarea neagră a pielii, fiindcă existența ei în film durează doar 3 secunde.
Ba contează! Fiindcă spunerea unei minciuni tot atât durează. Și tot 3 secunde durează și înjunghierea pe la spate a unui om.
Argumentul forte al acestui activist al iluziei e că în filmul cu durata de trei ore, apariția de trei secunde a „Elenei de culoare neagră” e insignifiantă, întrucât contează doar:
- durata filmului (mărimea construcției);
- frumusețea și complexitatea filmului (aspectul construcției);
- genialitatea regizorului (meșterul constructor) și
- performanțele fenomenale ale actorilor importanți (materialele construcției).
O fi! Însă minciuna e piatra din colțul unghiului construcției narațiunii acestui film. Dar mai ales a iluziei mincinoase pe care o lansează în lumea de astăzi care nu mai prețuiește lectura și istoria. Și anume că această „Elenă de culoare neagră” e asemănătoare ZEIȚELOR grecilor și că pentru aceasta s-a pornit războiul troian.
Însă – susține activistul iluziei – ar trebui să acceptăm minciuna, pe care el o numește o „mică șopârlă de marketing”.
Asta, deși el a aflat adevărul homeric, atunci când a întrebat inteligența artificială (I.A.) să-i spună cum a descris-o Homer pe Elena cea asemănătoare zeițelor grecilor.
Iar obiectiva I.A. i-a afișat adevărul despre culoarea pielii femeii, pe care Homer l-a spus într-un cânt al Iliadei: „Elena cea cu brațe albe”. Și „cea asemănătoare zeițelor”, întrucât era „fiica lui Zeus” și a unei pământene de culoare albă a pielii.
Deși ADEVĂRUL e rostit limpede, tot minciuna rămâne temelia pentru activistul iluziei, întrucât „Elena cea cu brațe albe” e doar în imaginația lui Homer cel orb care, oricum n-a fost reporter al războiului troian, întrucât a trăit 400 de ani mai târziu.
De ce perseverează în aceste zile atâția influenceri și activiști în susținerea acestei minciuni?!
Pentru că se urmărește lărgirea „fereastrei” prin care minciuna, iluzia și îndoiala sunt inoculate în mintea și-n sufletul oamenilor.
Scopul real fiind mult mai mare și mai important decât falsificarea superbului ideal al frumuseții feminine. Cea care a inspirat mii de ani atâtea mame să-și boteze fiicele cu numele de Elena.
Care e de fapt scopul minciunii de „doar 3 secunde” cu „Elena de culoare neagră”?
La fel ca Elena din Troia, a cărei înfățișare nu a fost descrisă de Homer, e și Fiul Omului care a schimbat istoria și a cărui culoare a pielii și înfățișare nu sunt descrise în Cartea Cărților.
În Noul Testament din Biblie nu există nicio descriere a înfățișării lui Iisus Hristos. Ori a culorii pielii lui.
Niciunul dintre apostolii evangheliști nu au descris nici înălțimea și nici chipul său. Sau măcar culoarea ochilor și a părului.
Drept consecință!
Principala „fereastră Overton” se va deschide curând, iar armata de activiști și influenceri o vor replica în toate rețele iluziei.
Și acea va fi Clipa celei mai importante alegeri. Pe care fiecare o va face după cum s-a obișnuit să aleagă ce piatră să pună la temelia vieții sale. Adevărul, ori minciuna. Realitatea sau iluzia.
Simplu și firesc, precum respirația. Amin!
P.S. În 1990, Joseph Paul Overton a „fabricat” așa numita tehnică de manipulare și influențare a percepției și acceptării opiniei publice; tehnică denumită „fereastra Overton”.
Printr-o asemenea „fereastră”, o idee aberantă, dementă și extremistă poate fi introdusă și acceptată în societate prin 6 pași. Căutați și aflați cum. Veți remarca pașii care se fac acum cu doar „cele 3 secunde” din filmul despre Ulise.