Esenta acestor 20 de ani se aduna in doua povesti: de-o parte e cronica saracirii Romaniei si a romanilor; de cealalta e povestea lor de succes. Fiecare zi din acesti 20 de ani a insemnat un pas pe care tara mea l-a facut catre subdezvoltare si preschimbarea dintr-un stat independent si productiv intr-o colonie a strainatatii, fara industrie si agricultura, buna doar pentru extragerea materiilor prime si folosirea fortei de munca ieftine si calificate. In fiecare zi din acesti 20 de ani, 550 de romani au luat decizia de a-si parasi mosia pentru o alta patrie unde sa le fie bine. Alaltaieri, fata mea cea mare mi-a spus ca ea o sa plece din Romania imediat ce va implini 18 ani, pentru ca eu ii sunt proba vie ca n-are cum sa se schimbe ceva in tara asta iar ea, aici, n-are cum sa reuseasca. Pentru ca vesnic vor fi alesi si promovati excrocii, falsii si lingaii. In timp ce mi se frangeau genunchii si ma prabuseam in mine, am realizat ca in acesti 20 de ani n-am facut altceva decat sa-mi construiesc esafodul pentru aceasta executare ritualica pe care viata vrea sa mi-o aplice. N-am facut altceva, in perseverenta mea stupida, de a sta pe margine si doar ai fluiera pe ticalosi, prosti si prefacuti decat sa-mi construiesc caminul tristetii si singuratatii mele si al sotiei mele. In toti acesti ani, in caposenia mea cretina, de a fi modest, cumpatat si drept, n-am facut altceva decat sa ma mint si sa-i amagesc pe ai mei ca astfel SIGUR pot schimba ceva. Dupa 20 de ani si eu si tara suntem ca vai de noi. Pentru ca tot cei mai bun aici pleaca peste patru zari. Si nu se mai intoarce, lasand loc de vanatoare hienelor vesnic insetate si flamande. Dupa 20 de ani imi fac curaj sa nu scap steagul din mana pentru ca acum lupt pentru cea mai importanta cauza a vietii mele: sa fac tot ce stiu ca sa-mi tin copilul acasa si sa-l conving ca patria nu-i acolo unde ti-e bine. Ca DORUL e un cuvant ce numai limba romana-l are si nu-l poti traduce si nici alina, oricate bunatati si avutii ai avea pe taramuri straine. Dupa 20 de ani, in care am scris istorie, mi-am dat seama ca singurul mod in care noi romanii ne putem schimba destinul de oaia neagra a Europei e sa incepem sa facem istorie! Pentru copiii si nepotii nostri. Dar si pentru amintirea si onoarea noastra.
