Acum înțeleg și-mi dau seama cât de groaznice au fost clipele celor denunțați și pedepsiți, nu pentru ceea ce erau și ce făceau. Ci din cauza urii și invidiei altor oameni contra lor. De fapt, am înțeles asta în ziua în care și eu am fost denunțat că sunt ceea ce n-am fost și n-am făcut. Dar, la fel ca amărâții din anii 40 sau 50, n-am avut o hârtie prin care să dovedesc că nu sunt cel descris in denunt. N-a contat nimic din ceea ce făcusem bun și ce eram. A contat doar denunțul făcut de un „jurnalist” închis și judecat pentru șantaj și calomnie. Pe care, în paranteză spus, am fost singurul care i-am luat apărarea când a fost săltat de mascați și care, plângând, mi-a spus apoi că n-o să uite gestul meu nicicând. liviu man, de la gazeta de cluj, e numele denunțătorului. A contat, apoi, denunțul unei unelte semi-analfabete, dar cu diploma universitară, care a avut probleme cu justiția pentru o afacere legată de consumul de droguri. man și unealta sa mai mult buimacă decât trează, m-au denuntat decanului facultății la care predam un curs facultativ că sunt colaborator al securității și, neavând o hârtie prin care să dovedesc ce n-am fost și că n-am făcut nimănui rău, m-am trezit din VIS, trăind în coșmar. N-a contat câtă istorie știu, ce doctorat am făcut, cum am predat cursul și cât de bine am ținut seminarul, câți studenti m-au ales să-și facă teza de licență; pe mine, titularul unui curs facultativ. N-au contat astea. A contat doar denunțul lui liviu man, cel care a fost dat afară din acea facultate pentru că nu-și ținea seminariile și când venea era mai tot timpul beat și nepregătit. Si-n plus, l-a calomiat chiar si pe acel om, pierzând procesul și fiind obligat la daune de 100 de milioane de lei vechi. Vineri, când a început sărbătoarea orașului în care trăiesc și eu, am fost denunțat din nou. De data asta în mod public, de către „fratele” meu. De cel care știe Adevărul și nu l-a scris în denunțul publicat pe site-ul său și al fratelui său. Îl știe, nu numai pentru că i l-am mărturisit eu, așa cum am făcut și în prima mea emisiune făcută la NCN, în 1999, ci pentru că a făcut o cerere la CNSAS, în baza Legii 544, a accesului la informații publice, ca să i se spună conținutul dosarului meu de la Securitate. Și, deși i s-a spus ceea ce cuprinde, cum am fost șantajat un adolescent care a scris o scrisoare ambasadei americane și cum a refuzat șantajul omul devenit matur, n-a scris un cuvânt despre astea în denunțul său. Numele celui care-mi zice „frate Ion” și care a făcut toate astea e mihai șoica. Și e un om cu sânge de șarpe. E genul de om care te impinge cu forta să candidezi la Primărie și Parlament și apoi te denunță că n-ai făcut asta pentru că ești fost securist. E omul care, dacă te trec nevoile și-l lași singur în biroul tău îți fotografiază acte confidențiale. E omul de care e bine să te ferești, pentru că te înregistrează, fotografiază și filmează pe ascuns. E omul care m-a denunțat, aflu, la Garda Financiară. E omul pe care l-am iertat de atâtea ori, crezând în căința și-n pelerinajele lui dese pe la morminte de sfinți. De acum, ce-a fost greu a trecut. Sunt tăbăcit și întărit. Am credința și putere. Și știu că mai e un pic până când Adevărul va ieși la Lumină. Adevărul totdeauna iese la lumină, indifferent câtă minciună, ură, invidie, ticăloșie și prefăcătorie se chinuie să-l acopere. Până atunci, mă rog, Doamne: dă-mi putere și credință ca să-mi port cu onoare și demnitate crucea asta. Și apoi, om mai vedea ce-om face.
