Mama, într-o zi toridă, de iulie, la prânz, când ne-am așezat sleiți și osteniți la o umbră binecuvântată de alun, după ceasuri multe de prășit, a spus, uitându-se în zare: „ Ploaie, Ioane, la Zăbran (pădure, in satul Prilipeți, Caraș Severin) că soarele-i aspru și arde tare, tare. Hai să gătăm de săpat cucuruzul și să mergem apoi la ogaș să așteptăm Curcubeul când vine să se adape. Ne-om scălda-n Luminile Lui și ne-om primeni de sudoare. Iar de ne-om ruga cu Crez, Ioane, ne-o da și nouă Lumină și Izbăvire. De rău, de sapă și de prostie...” Năuc, cu limba legată și-n extaz, mă tot uitam în zare să văd Minunea ce apare de după culmea cu zăbran. „…Să știi, Ioane, că dacă-n viață-ți faci noroc și vei prinde Curcubeul, să i te-nchini că-ți îndeplinește o dorință și te preschimbă-n ce vrei tu. Io, dragu’ mami, când am fost mică, mult am alergat după El și mult i-am mai dorit Lumina. Că nu mai vroiam să fiu fată și-am vrut să am și eu o altă soartă, Ioane. Să nu mai fiu fată. Și doar Lumina Curcubeului, Mândrul de el, mi-o putea dărui.
Dar trebuie să ai curaj, Ioane. Și tărie și picioare iuți, ca să-l ajungi din urmă când se oprește la vreun ogaș, ca să bea apă. Atunci poți, ori nu, să i te închini și să-i ceri frumos să-ți dea Dar de preț și să te ajute cu o altă soartă…” Mama a crescut greu și a avut o viață chinuită. Frați mulți, familie săracă, fără pământ și fără vite, într-o lume românească patriarhală ce nici acum nu prea dă bani mulți pe fete. „… Aleargă, Ioane, aleargă, dragul lu’ mama-n lume, ca să prinzi curcubeul când se adapă și să-ți faci altă soartă, mai bună ca a mea. Aleargă, Ioane după Lumină… și nu te uita la negura ce-ți rămâne în urmă. Fugi, Ioane, și intră-n Lumină, că știu că o să mă preschimbi și pe mine…” Mai târziu, când am Văzut un curcubeu care se adăpa setos din două cărți, am înțeles Tainele. A mamei, a Curcubeului și a copilăriei mele. Și, mai ales, sacrificul Ei și împlinirea Sa prin mine… Școală, Lumină, Curcubeu, Preschimbare.
P.S. Fotografia cu cele două curcubee a fost făcută de Dana Novăcescu, vineri, 5 iulie 2013, la ieșirea din Hațeg, în vreme ce alergam cu ea și cu Florina după primul curcubeu, ce pare că s-a stins.
