În 23 mai se împlinesc 143 de ani de la înființarea Partidului Național Liberal. Cele două componente esențiale din titulatura sa, în ordinea naturală, firească, în care au fost așezate de către fondatorii acestui partid istoric românesc sunt: NAȚIONAl și LIBERAL.
Despre liberalismul românesc, de esență brătienistă am vorbit la Florica, la casa Brătienilor, în 2015, în cadrul manifestării prilejuite de împlinirea a 140 de ani de la înființarea acestui partid românesc, ale cărui acte și fapte politico-statatle sunt sinonime cu modernizarea țării.
Discursul de la Florica
Prezint, mai jos, câteva date esențiale din biografia celui mai mare om politic și de stat român (în opinia mea).
Ion I.C. Brătianu
(n. 20 august 1864, Florica, azi Ștefănești, Argeș – d. 24 noiembrie 1927, București)
Cel mai mare om politic și de stat român al secolului trecut. De numele și activitatea sa politico-statală se leagă zidirea României Mari și modernizarea occidentală a țării. Președinte al Partidului Național Liberal din 1909, Ion I.C. Brătianu a fost de cinci ori președinte al Consiliului de Miniștri —mai mult decât oricine altcineva —, de trei ori ministru de interne, de două ori ministrul al apărării naționale și de două ori ministru al afacerilor externe. În toate aceste funcții în care a fost, El și-a dedicat priceperea și energia interesului național. Ca premier al României a introdus, în 1918, votul universal și a realizat împroprietărirea țăranilor cu pământ, prin decretarea primei și celei mai mari reforme agrare din istoria țării. Tot în acel an, prin hotărârii ale guvernului liberal, Ion I.C. Brătianu, au fost adoptate reformele sociale: introducerea zilei de muncă de 8 ore, repausul duminical, concediul de maternitate, protejarea copiilor de exploatare, introducerea contractului colectiv de muncă, legea sindicatelor și a fost înființat Ministerul Sănătății și al Ocrotirilor Sociale.
În 1919, premierul Ion I.C. Brătianu susține interesele României Mari la Conferința de Pace de la Paris, revenind în țară pentru a coordona ampla operațiune politico-militară în cadrul războiului româno-ungar, din primăvara și vara anului 1919, soldat cu căderea Budapestei în mâinile Armatei Române, în 4 august 1919 și securizarea Unirii Transilvaniei la Patria Română.
În 1923, la propunerea guvernului Ion I.C. Brătianu, Parlamentul a adoptat cea mai modernă constituție a României.
În 1924, același guvern adoptă Legea minelor, lege simbol a protejării resurselor minerale naționale și a susținerii capitalului românesc.
În 1925 realizează Reforma administrației publice locale și a învățământului (introducerea Bacalaureatului), pentru ca în anul 1927 – anul dispariției sale premature și inexplicabile – să lanseze marele program liberal numit: Statul Cultural Român.
În baza acestui program, Ion I.C. Brătianu l-a susținut pe Lucian Blaga și a fost în permanență interesat de statutul și funcționarea Universității din Cluj, pe care a sprijinit-o.
Legătura lui Ion I.C. Brătianu cu Cluj Napoca este specială și s-a caracterizat prin preocuparea aproape obsesivă pe care marele om de stat român a acordat-o Transilvaniei și, evident, capitalei acestei provincii românești. Scrisorile trimise de Al. Vaida Voievod de la Paris, din timpul tratativelor de la Conferința de Pace, ni-l descriu cu lux de amănunte pe Ion I.C. Brătianu și grija sa pentru Transilvania și pentru Cluj. Odată ce idealul național a fost consființit de tratatele de pace, iar Ion I.C. Brătianu a revenit, din 1922, la guvernare, acesta a îndreptat resurse consistente pentru ântărirea administrației românești din Cluj și a Universității Ferdinand. În același timp, în permanență, Ion I.C. Brătianu a considerat Clujul ca al doilea centru politic al României Mari, fapt consființit de inaugurarea, personal de către el, în iunie 1921, al celui de-al doilea Cerc de Studii liberale la Cluj, după cel din București. Respectul și prețuirea pe care Ion I.C. Brătianu le-a acordat intelectualilor clujeni s-a văzut și în faptul că aceștia au fost promovați în guvernul său. Cel mai important om politic liberal din Cluj fiind Alexandru Lapedatu.
