El a fost cel mai mare om de stat al României.
Născut în ziua de 20 August, acest om politic a fost „Leul României”.
Strălucita operațiune secretă de recuperare a Steagului de luptă a lui Vodă Ștefan s-a desfășurat înaintea celei mai mari bătălii și victorii militare a românilor
Aceasta este o Faptă emblematică și înălțătoare care s-a împlinit în cele mai negre zile ale României și-n cele mai crunte momente de existență ale statului român.
Erau cele mai grele ceasuri din viața Patriei și a românilor sleiiți de război, foamete, viscol și epidemii ucigătoare, din timpul primului război mondial.
Dușmanii copleșitori îi năpădiseră pe ai noștri și puținii eroi și supraviețuitori din Armata Țării se baricadaseră în ultima redută de rezistență – Moldova cea Neînfrântă.
Vizionarul om de stat român, care era prim ministru, s-a gândit să-l cheme-n ajutorul ostașilor și ofițerilor din tranșee pe Vodă Ștefan și pe Mucenicul Gheorghe – Biruitorul Balaurului cu trei capete!
Omul acesta! Bărbatul acesta iubea Istoria.
El știa din documentele și cărțile vechi românești, pe care le tot cumpăra, că în ziua de 20 August, zi în care s-a născut și el, Biruitorul Vodă Ștefan cel Mare și Sfânt a scos Steagul de luptă, îmbărbătându-și ostașii sleiți și înfrânți, până atunci și i-a zdrobit pe tătarii care invadaseră și pustiau Moldova.
Însă Steagul nu mai era în Moldova!
Fusese dăruit de Vodă Ștefan Mănăstirii Zografu de la Muntele Athos, în semn de recunoștință pentru ajutorul dat de conducătorul oștirii cerești în bătălia de la Nistru cu tătarii, din 20 august 1469.
Mănăstirea aceasta mare din Athos ajunsese în ruină. Însă Ștefan cel Mare și Sfânt a luat-o în grija lui ,ca „mănăstire a domniei mele”.
Vodă Ștefan a reînălțat-o din ruinele ei cu banii și meșterii Moldovei, vreme de peste 30 de ani, între anii 1470-1502. Meșterii moldoveni i-au construit mănăstirii și debarcader la mare și un drum pietruit de 5 km, care este cel mai vechi drum pietruit de la Muntele Athos.
Apoi, în anul 1500, Ștefan Biruitorul i-a dăruit steagul lui de luptă, pe care era întrupat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și o rugăciune a voievodului către sfânt.
De atunci, vremuri de peste 400 de ani, mănăstirea a fost acaparată de călugării bulgari iar steagul Biruitorului Ștefan a fost deținut într-o chilie.
Brătianu a adus Steagul de luptă al lui Vodă Ștefan în tabăra românilor în ziua cumplitei bătălii de la Mărășești
În ziua de 15 februarie 1917, premierul României, Ion I.C. Brătianu – cel pe care el îl definesc a fi Cel de-al doilea Român Suprem, întrucât Eminescu este Întâiul Român Suprem – a hotărât să înceapă operațiunea de recuperare și aducere în țară a Steagului de luptă a lui Vodă Ștefan cel Mare și Sfânt.
Primul ministru pregătea Armata Țării pentru cele mai mari și grele bătălii ale românilor din vara anului 1917 – victoriile de la Oituz, Mărăști și Mărășești.
Ion I.C. Brătianu simțea cu acel simț tainic și supra-omenesc că, în tranșee și pe câmpurile de luptă, alături de Oastea Română trebuie să fie Spiritul Războinic al lui Vodă Ștefan și puterea biruitoare a Marelui Mucenic Gheorghe.
De aceea, în ziua de 15 februarie 1917, Ion I.C. Brătianu a telegrafiat ordinul său către Legația României de la Atena: „Faceți tot ceea ce este posibil pentru a obține drapelul lui Ștefan cel Mare”.
Consulul general al României la Salonic, Gheorghe C. Ionescu, a îndeplinit prompt și exemplar ordinul lui Brătianu.
Bulgaria fiind țară dușmană și cotropitoare a României, în primul război mondial, era imposibil ca să accepte călugării bulgari să redea României Steagul de luptă al lui Ștefan cel Mare.
Consulul Gheorghe C. Ionescu a găsit soluția.
L-a rugat pe generalul francez Maurice Sarrail, comandantul armatelor aliate din Salonic, să-l ajute.
Aliatul nostru a acceptat pe loc. A trimis un pluton de soldați la Mănăstirea Zografu și comandantul acestei trupe a preluat steagul în ciuda opoziției înverșunate a călugărilor bulgari.
În ziua de 25 martie 1917, consulul Ionescu a trimis o telegramă guvernului român prin care anunța că generalul Maurice Sarrail i-a predat Steagul de luptă al lui Ștefan cel Mare.
Steagul a fost trimis la Paris, cu un vas de război francez.
Steagul lui Vodă Ștefan a întors sorții marii bătălii de la Mărășești
În ziua de 28 iulie 1917 – cea mai crâncenă și sângeroasă a marii bătălii de la Mărășești – la ceasul cel mai plin de Lumină al zilei, când dușmanul era să străpungă rezistența eroilor români – Steagul de luptă al lui Vodă Ștefan era înmânat în brațele ambasadorului României în Franța, Alexandru Emanoil Lahovary, în marele amfiteatru a Sorbonei, în cadrul unei ceremonii militare și religioase înălțătoare.
Din acea Clipă și Voievodul Ștefan și Sfântul Mare Mucenic au intrat în luptă alături de ostașii noștri, cei francezi și ruși, întorcând sorții cumplitei bătălii de la Mărășești. Obținându-se cea mai mare victorie militară a românilor din toate timpurile.
Steagul de luptă al lui Ștefan a revenit în România la ordinul lui Brătianu
În septembrie 1919, înainte de a-și da demisia din funcția de premier al României Mari, premierul Ion I. C. Brătianu a ordonat ambasadei române din Paris să aducă Steagul de luptă al lui Ștefan cel Mare în țară.
Drapelul a ajuns în România în decembrie 1919, fiind adus de un curier militar.
De ce ți-am spus această Poveste adevărată – una dintre Poveștile Minunate ale României?
Ți-am spus Povestea aceasta adevărată ca SĂ ȘTII.
SĂ VEZI!
SĂ ÎNȚELEGI!
Și SĂ SIMȚI!
Ce înseamnă SĂ FII ROMÂN și OM DE STAT.
Și la ce se gândit și cum a acționat un BĂRBAT al țării, aflat la cârmuirea statului și-n slujba poporului român.
Un om de stat al cărui nume a fost Ion I. C. BRĂTIANU.
P.S.
Steagul de luptă al lui Ștefan cel Mare și Sfânt este din mătase, având o singură față, pe care Domnița Elena – fiica voevodului – a brodat cu fir de argint și argint aurit, o rugăciunea atatălui său și pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
Acesta stă așezat pe un tron și ține în mâini o spadă. La picioarele sale, zdrobit, e balaurul cu trei capete.
Ion I. C. Brătianu s-a născut în ziua de 20 august 1864. El a fost Leul României.
În 11 Iulie 1927, prestigioasa revistă americană Time hotăra să-l pună pe copertă pe premierul României Mari, anunțându-și publicul american și global că „România revine la era Brătianu”.