Articole

Trupa lu' Bunu din Cluj Napoca, repetând piesa: "Vino la mine" (piesa in prima auditie ), în sala de repetiţii a Academiei de Rock a lui Costi Cămărăşan (fondator trupa Compact). Compozitor & Versuri: Costi Cămărăşan. Membrii trupei: Dana Novăcescu (12 ani) - voce; Darius Herghiligiu (12 ani)- chitară; Tudor Berbecaru (12 ani) - chitară, Tania Cosma (9 ani) - baterie; Tudor Giurgiu (12 ani)- chitara bass. În imagine apare şi Bunu - Costi Cămărăşan - care s-a ocupat personal, alături de profesorii săi de la Academia de Rock de instruirea copiilor, de aranjamentul piesei etc, făcând o mulţime de ore de repetiţii. În semn de respect pentru Magistrul lor, eu am botezat trupa cu acest nume. Acesta-i un motiv. Cel de-al doilea e că Bunu Costi nu e doar bunicul lui Darius, ci al tuturor copiilor din trupă şi de fiecare dată are ceva pentru ei. Nu numai vorbe bune şi încurajatoare, ci şi bomboane şi suc..

Orașul ăsta, Clujul, și cu sa romană rădăcină botezată de stămoși Napoca, mi-s în suflet de mic. De când aveam cinci ani și-am auzit Povestea bunicului despre călătoria Lui la Cluj. De fapt, despre drumul cel lung pe care l-a făcut, alături de Tata, în timpul Foametei, din aspra toamnă a lui '47. S-a pornit atunci, cu lumea-n cap, în căutarea grânelor pentru hrana orfanilor de război, luați pe lângă el și adăpostiți în noua clădire a orfelinatului, de peste drum de Biserica pe care el, Fratele Bătrân, o zidise. Taica-și cheltuise toată averea cu zidirea orfelinatului, în timp de foamete și la sfârșit de război și ca Să-l gate  fusese nevoit să vândă și rezerva de grâne a familiei. Hrana celor șase copii ai lui... Atunci cămările casei noastre erau goale. Și triste, ca și coliba (stâna) frumoasă de la Spinăt, pe care o și demolase, ca să folosească materialele pentru Orfelinat. În ziar scria că-n târgul din Cluj erau cereale și prețul era bun. Era Speranță și era și-o rază de soare-n orizontul acela roșu întunecat. Așa că au plecat, într-o dimineață pe la 3. De Acasă, din satul Prilipeți, din Valea Almăjului (județul Caraș Severin), cu coșia (căruța) trasă de doi armigi (armăsari) frumoși, zdraveni și sănătoși. Unul era negru, ca pana corbului iar celălat sângeriu și focos ca un războinic. Ca Moșul nostru, ca Matei Novăcescu...

De câte ori nu m-am întrebat (și poate că și Tu ai făcut asta) nu numai dacă Raiul există, ci și cum arată tărâmul minunat despre care bunicii ne-au vorbit frumos iar poveștile bisericești  naïve ni-l descriu ca un un „loc plin de verdeață, cu copilași rumeni și multă binecuvântare”. N-am avut pricepere până ieri și până astăzi, când dilemele mi s-au lămurit iar răspunsurile au țâșnit din valul mării. Din Draga și Dorita mea Mare. Pe care o pot îmbrățișa și-n spiritul căreia mă pot desfăta doar 7 (șapte) zile scurte pe an. Răspunsurile mi-au pătruns în suflet aidoma Răsăritului de Soare la malul românesc al Mării Negre... Lin, ascendent, mirific, liniștitor și cu multă bucurie.

Autor: Lacrima A. - participanta la dezbaterile organizate sub cupola "Berăriei Culturale" ( un proiect al Fundaţiei Armonia, realizat în parteneriat cu Ursus sub deviza: " Sunt din Cluj şi-mi place!" - vezi: Galeria foto de la dezbatere.)

Ce e acela un mitocan? Dar academia ce e? Despre academia prea puţini s-au întrebat pentru că erau convinşi că ştiu. Mitocanul a fost catalogat, definit, tras de capete pe lungime şi pe lăţime, ne-am întors la vremurile lui Carapancea şi ale hâtrelor sale scrieri. „Mis-cotton – micotan – mitocan”, adică exact ce mă frământase şi pe mine înainte de a purcede la eveniment: cum să te îmbraci pentru o antinomică Berărie Culturală? Aşadar, mitocanul era acel individ care nu-şi permitea stofa 100% din lână, ţesută după toate farafastâcurile pariziene, ci acela de-şi permitea doar autohtona invenţie românească: jumate-lână, jumate-bumbac - deci tot în jumătăţi de măsură! Poate totuşi o subtilitate a scăpat totuşi discuţiilor. Mitocanul în esenţa absconsă a sufletului său e individul care nu îşi ridică nici o întrebare, care nu are decât afirmaţii. Iar din acest punct de vedere, mitocănia cea perfidă se strecoară până şi în cele mai elevate conversaţii şi dezbateri.

După o discuţie serioasă, intensă şi lungă la o bere, primarul Boc a hotărât: la Cluj, în locul cimitirului se va face un mare Parc al distracţiei. No, bine! Aşa să fie... Noul cimitir al Clujului, planificat de către Primărie a se amenaja pe Dealul Lomb, va fi făcut pe un alt amplasament. Anunţul bombă a fost făcut de către primarul Emil Boc, miercuri seara, după ce a ascultat cu atenţie, în cadrul dezbaterii de la Berăria Culturală, propunerea făcută de jurnalista Anca Dinu. După ce a ascultat expunerea făcută de primar şi dezbaterile asupra proiectului Hollywood-ului clujean, la care au participat Tudor Giurgiu (fondatorul TIFF), Mihai  Chirilov Cristian Hordilă, Ovidiu Câmpean şi Doru Pop, jurnalista a propus ca în acel spaţiu să se amenajeze şi un Parc al Distracţiei la Cluj şi că acel amplasament ar fi potrivit să se organizeze festivalurile Peninsula, Delahoya etc. Anca Dinu crede că s-ar crea astfel un complex unitar, compatibil cu proiect dezvoltării unui centru cinematografic şi de creativitate. Acest centru de producţie cinematografică şi dezvoltare a industriilor creative se va amenaja cu fonduri europene, pe Dealul Lombului.

Primarul Emil Boc, fondatorul şi preşedintele TIFF, Tudor Giurgiu - alături de Cristian Hordilă şi profesorul Doru Pop (Facultatea de Teatru şi Televiziune a UBB ), precum şi Ovidiu Câmpean - managerul proiectului Centrului de pentru Industrii Creative ( aşa zisul Hollzwood clujean din Lomb) şi-au prezentat miercuri seara ( 5 iunie 2013), la dezbaterea organizată la Berăria Culturală, viziunile şi strategia referitoare la dezvoltarea industriei cinematografice Cluj şi transformarea acestuia în principalul centru de producţie cinematografică al Clujului.

Cartile: Ion I.C. Bratianu. Conceptie si management politic, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2011, 410 p. si: Linsajul mediatic in politica romaneasca. 1919. Adevarul versus Bratianu, Editura Adevarul, Bucuresti, 2013, 425 p., CU DEDICATIE din partea autorului - le puteti procura daca trimiteti o comanda prin mail la: ion(at)novacescu.ro sau un mesaj pe Facebook/Ion Novacescu.

E ușor să citești cărți de istorie și documente și să crezi că ȘTI ce-a fost în trecut și ce-au putut păți unii oameni. E ușor și superficial să crezi asta. Fără să simți ce a simțit un evreu căruia i s-a pus o stea galbenă în piept și din cauza acestui semn alți oameni, pe stradă sau într-o piață, l-au scuipat și bătut. Iar alții l-au aruncat într-un vagon de vite și apoi l-au gazat și ars de viu. E ușor să citești sau să vezi filme și să crezi că ști despre cei denunțați în anii 50 că ar fi dușmani ai poporului și din cauza asta să-și fi pierdut familia, averea, casa, serviciul, libertatea și viața. Fără ca tu să simți asta pe pielea ta. Abia când ești și tu denunțat, că ești ne-om și fiară, deși n-ai făcut la nimeni rău, vei ȘTI. Și vei citi istoria altor oameni cu alți ochi.

Văzând linşajul mediatic la care sunt supus de câteva luni de zile, sunt convins că sunt destui oameni normali şi aşezaţi în Cluj (şi nu numai) care se întreabă: mă, dar cine naiba-i  Ion Novăcescu ăsta de e atacat aşa de urât şi i se acordă o importanţă exagerată în anchetele publicaţiilor locale, în comparaţie cu alţi oameni incomparabil mai puternici?! Pentru că - spun bârfele şi articolele (multe anonime): e doar un "fost" jurnalist şi un "istoric penibil", care a publicat cărţi în care a "a copiat din ziare" şi "l-a plătit pe Cristoiu să publice la Editura Adevărul şi să-l laude-n ziare şi la emisiunile tv". E nefiresc, totuşi şi chiar enervant ca unui asemenea amărât ca mine să i se acorde atâta importanţă, atenţie, energie şi să se consume atâtea resurse, inclusiv bani pentru atacarea şi compromiterea mea. Trebuie să fie o raţiune şi un interes, nu?

Miercuri seara, la ora 19, se inaugurează "Berăria Culturala", la Fabrica de Bere Ursus. Berăria Culturală este un proiect cultural-comunitar al Fundaţiei Armonia, realizat în parteneriat cu Ursus, destinat creării la Cluj, în localul Fabricii de Bere Ursus, de pe Calea Moţilor, a unui spaţiu al prieteniei, dezbaterii academice, al comunicării şi socializării relaxate şi constructive. "Berăria Culturală" este dedicată oamenilor cu idei si minte deschisă, care vor să fie împreună pentru a dezbate temele culturale şi comunitare ale Clujului, la o halbă de bere, alături de prieteni. Este un loc creat pentru studenţi şi oamenii care se simt tineri, liberi şi creatori. Berăria Culturală vrem să fie o platformă de exprimare a ideilor şi proiectelor culturale şi comunitare pentru cei care nu au această posibilitate, în special pentru studenţi, dar nu numai.