Sau, ca să expună public, cu o logică impenetrabilă, care-i soluţia sa pentru rezolvarea problemei câinilor vagabonzi, pe care-i dorea adunaţi undeva, nu ştim unde, până când un ziarist l-a întrebat: şi apoi, ce faceţi cu ei, că au mai fost adunaţi?! Bine, dar toate astea le putea face mai comod din Bucureşti. Pur şi simplu nu trebuia să vină pân’ la Cluj. Şi atunci, te îndrebi: bine, bine dar care-i gheşeftul să te deplasezi 500 de km în provincie şi să-l aduci cu tine şi pe secretarul general?! Eu simt că preşedintele PNL a lămurit dilema prin două mesaje politice esenţiale, care par aparent că sunt de interes local, clujean, dar care dau frisoane la Bucureşti. Primul că organizaţia PNL din Cluj – care este una importantă (are preşedinte de Consiliu Judeţean, cinci parlamentari zeci de primari şi sute de consilieri locali) este “complicată”. De ce e aşa? Păi ne-a spus tot dânsul, după ce l-am întrebat. Pentru că, la alegerile pentru şefia organizaţiei, din 14 septembrie, e competiţie. Şi încă una care pare dură, între preşedintele CJ Cluj, Horea Uioreanu şi-un tinerel, cu românescu-i nume Szeplekan. El Lider Maximo Crin nu s-a ferit să deplângă situaţia aceasta complicată, de competiţie, printre cuvintele cu care elogia democraţia.Organizaţia liberală din Cluj, susţine şeful maxim liberal, e complicată şi pentru că nu a reuşit să se unească în jurul unei personalităţi, pe care s-o aclame în timp ce face, de una singură, turul de onoare al alegerilor pentru şefie. Renunţând la vorbele meşteşugite şi la lirism politic e necesar să constatăm că la Cluj treaba-i complicată rău de tot din moment ce preşedintele partidului liberal s-a pronunţat public, cu o săptămână şi-o zi înainte, pentru unul dintre contracandidaţii la şefia organizaţiei, afirmând că dacă el ar fi liberal clujean l-ar alege pe Horea Uiorean. N-a, că zicerea asta poate fi ş-un slogan. Pe cuvânt că până acum n-am dat atenţie şi nicio şansă tânărului liberal român Szeplekan, considerând, firesc, aşa cum şi-a argumentat şi Crin preferinţa pentru el, că Horea Uioreanu va câştiga la pas lejer aceste alegeri interne. Pentru că e şeful judeţului, pentru că a împărţit funcţii publice şi bugetul judeţean, pentru că e un victorios politico-electoral etc. De aceea susţinerea publică a lui Crin mi s-a părut nefirească şi surprinzătoare. Dar nu atât de uimitoare precum mârâiturile încrâncenate ale unor eleganţi tineri liberali, aflaţi în spate. Ei bine! În acel moment s-a aprins şi lumânarea iar întunericul s-a retras în culise, luminâd scena pentru a pricepe şi eu de ce-a făcut preşedintele PNL treaba asta ne-democratică, ne-liberală şi ne-elegantă? Simplu. Pentru că situaţia în PNL e complicată. Pentru că e tensiune în acest partid din cauza croşeelor mediatice şi politice pe care le-ncasează de săptămâni întregi şi a războiului dintre generaţii. Iar semnalul politic al răsturnării situaţiei şi status quo-ului organizaţional de aici poate fi dat. De la gruparea “tinerilor ambiţioşi” şi flămânzi din Cluj, care vor să câştige preşedinţia organizaţiei, socotind că acum le-a venit sorocul şi că vremurile lupilor bătrâni gătatu-sau. Aşa se explică şi curajul fenomenal al lui Mihăiţă Românul Peregrin de a nu se mai retrage, încă odată, în faţa voinţei politice supreme şi de-ai spune asta verde-n faţă, cu presa de faţă, chiar lui Crin. Băiatul ăsta nu aleargă de unul singur în competiţie. Iar Crin, băiat deştept, simte că precedentul ăsta de la Cluj nu-i koşher şi că poate dinamita mecanismul şi structura pe baza cărora PNL funcţionează acum, strâns unit în jurul unui singur lider şi a listei sale, alese unanim. Iată, de ce cred eu că s-a deranjat dânsul să vină astăzi pân’ la Cluj.
