Bărbatul cu șapca verde

Un articol de: Ion Novăcescu

Pe pământul bănățean din care am fost plămădit e o vorbă minunată, care e și îndemn și mentalitate, și care sună așa. „În tot răul e și-un bine! Caută de-l află!” E o înțelepciune străveche, care-ți spune că-n întunericul cel mai negru rămâne o fantă de lumină și aceea pâlpâire devine, în cele din urmă, izbăvitoare și biruitoare.

„Bărbatul cu șapca verde” e fanta de lumină din întunericul care s-a așezat în seara zilei de 10 mai 2018, în P-ța Victoriei din București, după apusul rațiunii și bunului simț românesc. Atunci când a izbucnit, pe ambele părți ale frontului româno-român, vârtejul de ură și violență. Care i-a prins în mreje și-n rotirile sale nebunești pe militari și pe protestari, încrâncendu-i în cea mai neagră ură și-n pornirea criminală de a-și lovi, agresa, răni și linșa aproapele.

Atunci a apărut el, „Bărbatul cu șapca verde”, cel ajutat de alți nouă cavaleri români ai Binelui, români nobili care au spart vârtejul urii și s-au făcut Brâu al bărbăției românești, de netrecut, cu inimile lor, cu brațele și cu trupurile lor, în fața bestialității revărsate asupra Ștefaniei – femeia de 23 de ani.

Acești bărbați din rândurile protestatarilor reprezintă esența sufletului, caracterului și comportamentului românesc. Care nu este violent și agresiv, care nu lovește, nu rănește și nu ucide din plăcere. Care este milos și bun cu cel aflat la nevoie. Care sare-n foc și-n apă pentru a-l salva pe semenul aflat în primejdie. Care este pașnic și are bun simț. Care știe, mai bine decât Gandhi, că non-violența e cea mai puternică armă de luptă contra puterii abuzive.

Nu degeaba limba română nu are adjectiv la URĂ, așa cum îl are engleza, spre exemplu – „heiter”. Noi nu avem cuvânt în limba noastră pentru a defini simțirea și acțiunea plină de ură. Urâtor?! Dar avem adjectiv la bunătate, iubire, generozitate, iertare etc.

Fotografiile capturate și imaginile de la transmisiunile în direct o să vă arate cum o mână de bărbați hotărâți și nobili pot schimba destinul și cursul implacabil al evenimentelor. În total – după numărătoarea mea – au fost 10. Printre ei, cel mai hotărât și mai protector a fost „Bărbatul cu șapca verde”. El este simbolul a ceea ce ar trebui să fim și facem cu toți ceilalți, pentru a avea – cu adevărat – „o țară ca afară”. Ei – cei 10 cavaleri ai bărbăției și onoarei românești – atunci când s-au făcut brâu de netrecut, ne-au arătat, în anul Centenarului, cea mai minunată „Horă a unității naționale”, care a spulberat diabolicul plan al ruperii noastre și al războiului fratricid, româno-român.

„Bărbatul cu șapca verde” e ceea ce suntem, în fapt, fiecare dintre noi. Atunci când nu uităm să fim.

Priviți imaginile faptei și acțiunii sale și lăsați fanta de lumină din sufletul vostru să spulbere și să alunge demonul urii și întunericul violenței.

Imaginile video ni-l arată cum, la început, alături de ceilalți bărbați fac brâul de protecție al celor doi jandarmi culcați la pământ de revărsarea indignării, urii și a violenței.

Forța acelui vârtej fiind imensă, îl aruncă pe „Bărbatul cu șapca verde” cât colo, prinzând-o pe Ștefania și pe camaradul ei căzut în mrejele ei și împingându-i către garduri, unde nu mai aveau scăpare de pumnii și picioarele care-i izbeau cu sete.

Priviți-l în imaginile de mai jos, cum vine ca un tanc și sparge vârtejul, ajungând în spatele tinerei femei, pe care o ia în brațe și o acoperă cu trupul său.

Priviți această imagine!

Vreau să vă rămână în suflet fiindcă ea este biruința bărbăției contra mitocăniei.

Această faptă și această stare de spirit ne definește ca popor în această lume.

Ea este simbolul și reușita care contează din ziua de 10 augut 2018. Și tot ea este leacul contra otrăvurilor și virusurilor care vor să ne rupă și distrugă în anul Sărbătorii noastre.

„Bărbatul cu șapca verde” ne-a reamintit că nu suntem animale instinctuale, ci bărbați. Care ocrotesc femeia și nu o tratează doar ca pe un simplu instrument de satisfacere a plăcerii lor sexuale și obiect de exercitare a dominației lor.

„Bărbatul cu șapca verde” e Omul care ne-a lecuit de misoginism, arătându-ne că Iubirea ne definește și nu m..ia. El a auzit strigătul Ei: „Opriți-vă, că mă omorâți!”, salvând-o. Și salvându-ne și pe noi, în același timp. De la cea mai mare rușine și de la cel mai mare blestem. De a încununa, nefericit, spirala misoginismului și a violenței cu o jertfă de femeie.

„Bărbatul cu șapca verde”, care o îmbrățișează și o apără cu trupul și cu mâinile sale pe Ștefania – fata de 23 de ani – este CAVALERUL, opusul gunoiului uman, îmbrăcat în tricou alb și urcat pe garduri. Cel care, din acea poziție favorabilă, o lovește puternic pe Ștefania cu piciorul în zona gâtului, provocându-i traumatismul cervical.

Priviți imaginile filmate!

Fapta cavalerească și de onoare a celor 10 bărbați protestatari, care au salvat-o pe Ștefania și pe camaradul ei, e fanta de lumină care a spulberat întunericul și vârtejul urii  din noaptea zilei de 10 august 2018. Priviți-l în această imagine!

Fapta lor e de fapt Pasărea Phoenix Românească care mereu se ridică din cenușă și se înalță maiestuoasă mereu, în istoria noastră. E Necunoscutul Tainic pe care Petre Carp l-a definit la 1918 ca fiind „noroc”, când a spus că „România are atâta noroc, că nu-i mai trebuie politicieni.”

Cele rele să se spele! Cele bune, să se adune!

Poporul român e Invictus!

Așa a fost și la 1918. Așa vom fi mereu!

Imaginea cu „Bărbatul cu șapca verde” e opusul celei cu „Femeia în rochie albastră” de la mineriadă și e dovada evoluției și maturizării noastre spirituale, democratice și civilizaționale.

Imaginea „Bărbatul cu șapca verde” e simbolul lumii noi românești care biruie întunericul urii și anihilării totalitare.

E, în sfârșit, semnul însănătoșirii noastre după grava boală a comunismului.