Dezvăluiri

În zilele acestea oameni își vând aurul ca să cumpere o monedă virtuală. Una costă 60.000 de dolari. Prețul ei a crescut în ultima lună cu peste 30.000 de dolari. Foarte mulți sunt încântați că au devenit bogați peste noapte. Alții visează să se îmbogățească rapid și decid să își lichideze depozitele în valută, să își amaneteze proprietățile, ca să cumpere monede VIRTUALE.

Up Date - 23 martie 2021: Pupilele academice „europeniste”, pe care le-a crescut la sân, l-au convins pe fostul decan al Facultății de Studii...

Instanța clujeană a pronunțat joi, 17 decembrie 2020, o sentință istorică prin corectitudinea, fermitatea și prin valoarea uriașă a daunelor morale acordate. Judecătoria Cluj Napoca a pronunțat sentința într-un proces care a durat doi ani și nouă luni (martie 2018-decembrie 2020). Folosind un limbaj comun, obiectul cauzei a fost un dosar deosebit de complex în care instanța a fost chemată să se pronunțe aupra probelor care arătau comiterea, timp de mai mulți ani, a unui linșaj mediatic agresiv, făcut cu rea credință, de către Monitorul de Cluj, de directorul său editorial (și acționar), Paul Niculescu și de către Bianca Preda, redactorul șef al publicației print și online. Instanța i-a sancționat sever și meritat pe aceștia pentru minciunile și defăimările scrise și publicate cu rea credință în anii: 2015,2016,2017 și 2018, în scopul distrugerii imaginii, reputației și onoarei mele și a proiectului Berăria Culturală. Subliniem că acest proces a fost intentat de către Paul Niculescu. Noi doar ne-am apărat, demonstrând instanței că tot ce am făcut în acești ani a fost să ne îndeplinim cu credință, bucurie, dăruire și onoare misiunea culturală pe care ne-am asumat-o.

Ceea ce vei citi în rândurile următoare este relatarea faptei extraordinare săvârșite de un fost ministru de interne al României. Acesta a acționat ca un agent secret, sub un nume fals, într-o spectaculoasă operațiune sub acoperire, desfășurată în M-Ții Apuseni, în timpul dominației austro-ungare a Transilvaniei, pentru a salva de la ardere Bisericuța cioplită-n lemn de Horea. Fabuloasa operațiune secretă a reușit fiindcă a fost susținută de ultimul tribun în viață al lui Avram Iancu și de „rețeaua Iorga”, formată din preoți și învățători moți, cu înalte sentimente patriotice. Aceasta este o poveste adevărată cuprinsă în cel de-al doilea volum al cărții Poveștile Minunate ale României. Citește-le și dăruiește-le! Au un preț rezonabil și le vei primi cu o dedicație specială a autorilor.

Hotărârea ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului (Dobrogei), de „ a recupera” Slujba de Înviere în noaptea de 26 spre 27 mai 2020 a provocat polemici și tensiuni nenumărate, mai ales în lumea virtuală. În acea noapte Teodosie a chemat, pentru a doua oară, clerul și pe credincioși să primească Lumina Învierii precum a mai făcut-o în noaptea de Paști. Acest fapt a generat percepția, aproape unanimă că în România Paștele s-a ținut de două ori. Ei bine! Aceasta nu a fost o premieră în țara noastră. S-a mai petrecut odată, însă cu efecte și tensiuni mult mai grave, care au culminat cu răscoale locale, cu intervenția jandarmilor și cu polemici violente în presă și-n lumea politică. Aceasta este o poveste adevărată a României.

Pandemia de Corona-Vi, deși pare că stârnește temeri și uneori panică printre români, totuși nu are efecte negative asupra omeniei noastre. Care este un atribut național al românilor. Și un titlu de mândrie al nostru. Aceasta este o Poveste adevărată cu happy end. A la Cluj! Citiți-o! Vă va întări sufletul! Va dărui putere minții voastre să se opună virusului fricii și-l va alunga din mintea voastră. Eliberând-o! Astfel, Creierul vostru va putea să aloce toate resursele sale pentru a coordona eficient sistemul vostru imunitar. E una dintre faptele din „Orașul Omeniei”, care ne ajută să rămânem oameni și să trăim frumos! Chiar și în neplăcutele vremuri ale pandemiei.

Istoria lumii dovedește că în toate războaiele armatele și popoarele au fost înfrânte și supuse în principal nu datorită superiorității adversarului, cât mai ales din cauza slăbiciunii interne și a decăderii moralei acestora. Și nu neapărat a slăbiciunii în dotări militare. Este semnificativ faptul că pentru victoriile unor armate mici, în confruntarea cu armate imense, dar și pentrupentru înfrângerile și prăbușirea unor armate și popoare mari, cauza principală nu a fost cea a dotării în armament și tehnică de luptă, ci lipsa de încredere a soldaților în cauza pentru care luptau, ori prăbușirea încrederii poporului în rostul său pe această lume. Este de-ajuns să menționăm înfrângerea Imperiului persan de minuscula armată a lui Alexandru Macedon sau zdrobirea Franței, în 1940, deși armata sa era considerată cea mai puternică.

Încă de acum 2000 de ani, în vremea Romei antice, oamenilor obișnuiți și copiilor acestora, le-a fost interzis accesul la cireșe. La fel a fost și în cazul românilor simpli. Cultivarea cireșului și fructele sale era monopol al privilegiaților din conducerea statului, a familiilor nobile și bogate. Începând cu epoca medievală și până la marea reformă agrară din România (1918-1922), timp de sute de ani, țăranii și copiii lor au jinduit la zemoasele fructe ce le erau interzise. Timp de sute de ani, țăranii și copiii lor au dat „atacuri” la fructul oprit, dar dorit – așa precum făceam și noi în copilăria noastră ,la cireșul vecinului nostru. Așa se explică istoric pofta ce-o avem la vederea unui cireș încărcat de roade. Fiindcă informația transmisă de ochi ne activează imediat informația ce-o avem înscrisă în gena noastră de peste 2000 de ani.

În octombrie-decembrie 1940, după diktatul de la Viena, rămas în Clujul anexat vremelnic de horthyști, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a făcut o faptă măreață pentru neamul nostru românesc și pentru credința creștină. A salvat de la demolare catedrala ortodoxă din Cluj.

Războiul hibrid și diabolica operațiune de inginerie socială, de care se plâng astăzi mulți români, că ar fi practicate la scara întregii țări pentru a-i demoraliza și a-i arunca într-un război româno-român, nu este doar o constatare a prezentului. Așa după cum spune și Ecleziastul „nimic nu-i nou sub Soare” și ce-a fost va mai fi. Aceasta este o Poveste Adevărată a trecutului nostru, pe care au scos-o din cărțile de istorie și nu se va preda vreodată la școală.