Dezvăluiri

Hotărârea ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului (Dobrogei), de „ a recupera” Slujba de Înviere în noaptea de 26 spre 27 mai 2020 a provocat polemici și tensiuni nenumărate, mai ales în lumea virtuală. În acea noapte Teodosie a chemat, pentru a doua oară, clerul și pe credincioși să primească Lumina Învierii precum a mai făcut-o în noaptea de Paști. Acest fapt a generat percepția, aproape unanimă că în România Paștele s-a ținut de două ori. Ei bine! Aceasta nu a fost o premieră în țara noastră. S-a mai petrecut odată, însă cu efecte și tensiuni mult mai grave, care au culminat cu răscoale locale, cu intervenția jandarmilor și cu polemici violente în presă și-n lumea politică. Aceasta este o poveste adevărată a României.

Pandemia de Corona-Vi, deși pare că stârnește temeri și uneori panică printre români, totuși nu are efecte negative asupra omeniei noastre. Care este un atribut național al românilor. Și un titlu de mândrie al nostru. Aceasta este o Poveste adevărată cu happy end. A la Cluj! Citiți-o! Vă va întări sufletul! Va dărui putere minții voastre să se opună virusului fricii și-l va alunga din mintea voastră. Eliberând-o! Astfel, Creierul vostru va putea să aloce toate resursele sale pentru a coordona eficient sistemul vostru imunitar. E una dintre faptele din „Orașul Omeniei”, care ne ajută să rămânem oameni și să trăim frumos! Chiar și în neplăcutele vremuri ale pandemiei.

Istoria lumii dovedește că în toate războaiele armatele și popoarele au fost înfrânte și supuse în principal nu datorită superiorității adversarului, cât mai ales din cauza slăbiciunii interne și a decăderii moralei acestora. Și nu neapărat a slăbiciunii în dotări militare. Este semnificativ faptul că pentru victoriile unor armate mici, în confruntarea cu armate imense, dar și pentrupentru înfrângerile și prăbușirea unor armate și popoare mari, cauza principală nu a fost cea a dotării în armament și tehnică de luptă, ci lipsa de încredere a soldaților în cauza pentru care luptau, ori prăbușirea încrederii poporului în rostul său pe această lume. Este de-ajuns să menționăm înfrângerea Imperiului persan de minuscula armată a lui Alexandru Macedon sau zdrobirea Franței, în 1940, deși armata sa era considerată cea mai puternică.

Încă de acum 2000 de ani, în vremea Romei antice, oamenilor obișnuiți și copiilor acestora, le-a fost interzis accesul la cireșe. La fel a fost și în cazul românilor simpli. Cultivarea cireșului și fructele sale era monopol al privilegiaților din conducerea statului, a familiilor nobile și bogate. Începând cu epoca medievală și până la marea reformă agrară din România (1918-1922), timp de sute de ani, țăranii și copiii lor au jinduit la zemoasele fructe ce le erau interzise. Timp de sute de ani, țăranii și copiii lor au dat „atacuri” la fructul oprit, dar dorit – așa precum făceam și noi în copilăria noastră ,la cireșul vecinului nostru. Așa se explică istoric pofta ce-o avem la vederea unui cireș încărcat de roade. Fiindcă informația transmisă de ochi ne activează imediat informația ce-o avem înscrisă în gena noastră de peste 2000 de ani.

În octombrie-decembrie 1940, după diktatul de la Viena, rămas în Clujul anexat vremelnic de horthyști, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a făcut o faptă măreață pentru neamul nostru românesc și pentru credința creștină. A salvat de la demolare catedrala ortodoxă din Cluj.

Războiul hibrid și diabolica operațiune de inginerie socială, de care se plâng astăzi mulți români, că ar fi practicate la scara întregii țări pentru a-i demoraliza și a-i arunca într-un război româno-român, nu este doar o constatare a prezentului. Așa după cum spune și Ecleziastul „nimic nu-i nou sub Soare” și ce-a fost va mai fi. Aceasta este o Poveste Adevărată a trecutului nostru, pe care au scos-o din cărțile de istorie și nu se va preda vreodată la școală.

Marele filantrop evreu, care a fost un om discret și modest, și pe care noi l-am numit „Mecena Românilor”, și-a donat uriașa sa avere și pentru „alinarea bolilor săracilor noştri, încurajării elementelor valoroase, sprijinirii cauzelor nobile şi aceasta fără deosebire de origine, pentru toţi cei care merită să fie ajutaţi”.

Legiunea Ardeleană, formată din români ardeleni și bănățeni, a salvat Viena din ghearele comunismului, în toamna anului 1918 și a ajutat la fondarea statului cehoslovac. Aceasta este una din mărețele fapte cu caracter european săvârșite de români, faptă care, din păcate, nu este predată în manualele de istorie elevilor. Fiindcă nu e bine să avem motive de mândrie față de înaintașii noștri și de calitatea de a fi român.

„Protestul diasporei” a fost și o bătălie a manipulării, instigării, dezinformării și intoxicării opiniei publice, purtată în scopul influențării, controlării și direcționării emoției colective contra adversarului politic. Fiindcă în România de astăzi peste 40% dintre „tinerii frumoși și liberi” sunt „analfabeți funcționali”, strategii acestui război psihologic s-au folosit de imaginea terifiantă, sloganul cu conținut sexual și de ... excremente pentru a irita sau îngrozi, după caz publicul lor țintă. Pentru ostilizarea românilor contra adversarului politic sau instituțional, ori a purtătorului de stindard, s-au folosit fotografii trucate, imagini fabricate, lozinci și informații șocante, care aveau un puternic conținut agresiv, toate fiind menite să activeze emoția și instinctele primare din om. După cum veți vedea însă și oamenii educați, civilizați și rezonabili, din cauza emoțiilor puternice, au ajuns să exprime opinii și îndemnuri deosebit de agresive, care au culminat cu cereri de executare pe loc a celor vinovați, în special a jandarmilor. De altfel, Jandarmeria Română a fost instituția cea mai afectată, ca imagine și credibilitate, în urma acestei bătălii politico-propagandistice, dar și în urma intervenției în forță din piață și de pe bulevardele adiacente.

„Bărbatul cu șapca verde” e Omul care, acoperind-o pe Ștefania cu trupul și mâinile sale, ne-a salvat și pe noi de la cel mai urât eșec național și de la cea mai dezonorantă decădere colectivă, în anul Sărbătorii Unității și Renașterii noastre. El e bărbatul care prin fapta sa ar trebui să ne fie model de gândire și de acțiune tuturor celor care ne dorim o țară modernă și civilizată.