Viata

Războiul hibrid și diabolica operațiune de inginerie socială, de care se plâng astăzi mulți români, că ar fi practicate la scara întregii țări pentru a-i demoraliza și a-i arunca într-un război româno-român, nu este doar o constatare a prezentului. Așa după cum spune și Ecleziastul „nimic nu-i nou sub Soare” și ce-a fost va mai fi. Aceasta este o Poveste Adevărată a trecutului nostru, pe care au scos-o din cărțile de istorie și nu se va preda vreodată la școală.

Marele filantrop evreu, care a fost un om discret și modest, și pe care noi l-am numit „Mecena Românilor”, și-a donat uriașa sa avere și pentru „alinarea bolilor săracilor noştri, încurajării elementelor valoroase, sprijinirii cauzelor nobile şi aceasta fără deosebire de origine, pentru toţi cei care merită să fie ajutaţi”.

Ți s-a întâpmlat vreodată să-ți tremure mâinile de emoție după ce au cuprins degetele tale o nestemată rară și prețioasă? Despre care nu se știa că există și pe care tu ai șansa să o ții în mână, după ce mulți, foarte mulți ani a stat departe de vederea lumii. Mie da!

Pr. Constantin Necula: „Sper din toată inima să pățiți ca mine atunci când am primit cartea la citit. Am terminat-o și continuam să-i aștept urmarea...Scrisă alert și tonic, plină de ritmul scriiturii jurnalistului și tonul egal cu sine al profesoarei cu har, cartea pare că vine dinspre pedagogia nonformală, un soi de „așa vă place Istoria”? Deschideți cartea și începeți să citiți. E rugăciunea de neuitare a strămoșilor noștri. ”

Ajunul e al copiilor. Acesta-i obiceiul de când e neamul românesc. De când s-a născut el creștin. Sărbătoarea e a familiei, dar Ajunul e...

Când ai rădăcini puternice și bine înfipte-n pământ, asemenea gârniței (specie de stejar), nici o furtună nu va putea să te trântească la pământ. Strămoșii noștri și faptele lor, ne sunt rădăcini. Tu, Cititorule! Îți cunoști arborele geneaologic? Îți știi rădăcinile?

Legiunea Ardeleană, formată din români ardeleni și bănățeni, a salvat Viena din ghearele comunismului, în toamna anului 1918 și a ajutat la fondarea statului cehoslovac. Aceasta este una din mărețele fapte cu caracter european săvârșite de români, faptă care, din păcate, nu este predată în manualele de istorie elevilor. Fiindcă nu e bine să avem motive de mândrie față de înaintașii noștri și de calitatea de a fi român.

Mergi în pelerinaj la casa Brătienilor de lângă Pitești. Vei simți și tu cum izvorăște și pătrunde în tine energia tainică și teribilă a acestui tărâm sacru al românității, care a dat atâta putere de luptă și de creație marilor bărbați care au zidit o Patrie Mare și au adunat la un loc o națiune risipită, dar atât de măreață.

Orfelinatul din Prilipeți, județul Caraș Severin, a fost fondat în cadrul comunității baptiste care s-a închegat aici după Marele Război. Veteranul Miron Novăcescu, bunicul meu, s-a întors de pe frontul din Italia, în decembrie 1918, cu profunde traume din cauza ororilor ce le-a trăit în timpul celor patru ani de război, dar mai ales din cauza pierderii fratelui său, Ion, pe care nu l-a mai găsit după un năpraznic bombardament al artileriei italiene. Timp de mai bine de un an, Miron Novăcescu a încercat să uite și să-și vindece rănile războiului cu ajutorul alcoolului. Până într-o noapte de august a anului 1920 când, în urma unei beții groaznice. s-a îndreptat pe patru cărări către iazul morii de apă „Nemțoanea”, fiindcă îi era sete. Din cauza stării avansate de ebrietate, întins fiind pe burtă, i-a căzut capul în apă și nu și l-a mai putut scoate. Bunicul mi-a relatat că simțea că se îneacă când o Ființă Luminoasă i-a ridicat capul în palme, s-a uitat blând la el și i-a spus, fără să-i vorbească, să înceteze să mai bea, fiindcă rostul vieții lui este să-l slujească pe Dumnezeu și să-i ajute pe copiii săraci și orfani. De a doua zi nu a mai pus strop de alcool în gura sa. Și-a întemeiat o familie. A avut șase copii. A fost unul dintre fondatorii comunității baptiste din Banat și a fost cel care și-a donat aproape întreaga avere pentru fondarea și întreținerea primului orfelinat țărănesc din România.

Am hotărât să vă spun câte-o poveste adevărată despre marele patriot și om politic român Iuliu Maniu, cel supranumit „Sfinxul de la Bădăcin”. A fost numit așa din cauza spiritului său calm și taciturn; dar și a lungilor ore pe care le petrecea singur, în meditație, la umbra copacilor din curtea casei părintești din localitatea sălăjană Bădăcin.
Sunt atâtea povești minunate și adevărate despre acest Mare Bărbat al națiunii române. Unele cunoscute, cum este salvarea Vienei de la bolșevism, în octombrie-noiembrie 1918, când timp de 55 de zile Maniu a condus Viena. Sau teribilul său rol de Protector-salvator al noului și firavului stat cehoslovac. Maniu, cu armata română de peste 80.000 de militari, ce-o avea la Viena, a asigurat și protecția Comitetului Național Cehoslovac din Praga, salvându-le viața și apărându-i pe aceștia c până când au reușit să-și înjghebe și ei o armată națională. Și câte povești minunate nu sunt. Pe care am să vi le spun. Printre acestea va fi și cea despre cea mai mare rostire politică și națională pe care Maniu a făcut-o în... ungurește.